PSALMUL 89
Rugăciunea lui Moise, omul lui
Dumnezeu.
l. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă
în neam şi în neam.
2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii
şi s-a zidit pământul şi lumea, din
veac şi până în veac eşti Tu.
3. Nu întoarce pe om întru smerenie,
Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai
oamenilor",
4. Că o mie de ani înaintea ochilor
Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut
şi ca straja nopţii.
5. Nimicnicie vor fi anii lor;
dimineaţa ca iarba va trece.
6. Dimineaţa va înflori şi va trece,
seara va cădea, se va întări şi se va
usca.
7. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de
mânia Ta ne-am tulburat.
8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea
Ta, greşelile noastre ascunse, la
lumina feţei Tale.
9. Că toate zilele noastre s-au
împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.
10. Anii noştri s-au socotit ca pânza
unui păianjen; zilele anilor noştri
sunt şaptezeci de ani;
11. Iar de vor fi în putere optzeci de
ani şi ce este mai mult decât aceştia
osteneală şi durere;
12. Că trece viaţa noastră şi ne vom
duce.
13. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale
şi cine măsoară mânia Ta, după
temerea de Tine?
14. Învaţă-ne să socotim bine zilele
noastre, ca să ne îndreptăm inimile
spre înţelepciune.
15. Întoarce-Te, Doamne! Până când
vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
16. Umplutu-ne-am dimineaţa de
mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am
veselit în toate zilele vieţii noastre.
17. Veselitu-ne-am pentru zilele în
care ne-ai smerit, pentru anii în care
am văzut rele.
18. Caută spre robii Tăi şi spre
lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii
lor.
19. Şi să fie lumina Domnului
Dumnezeului nostru peste noi şi
lucrurile mâinilor noastre le
îndreptează.