Curs 1
Organizarea activitatiilor si serviciilor in turism
1. Notiuni introductive. Cadrul organizatoric al turismului pe plan mondial si in Romania.
2. Agentii economice de turism si modalitati de operare.
3. Serviciile turistice. Definire, clasificare si tratare.
Conceptul de “turism” si turist”:
Etimologia cuvantului “turism” ne trimite la radacinile sale din limbile greaca si latina.
- lb. graca - “tournos” cu acceptiune de
- lb Latina “turnus” voiaj in circuit
Acesta sta la baza cuvantului francez “tour” = calatorie, miscare in aer liber, drumetie in circuite, de unde deriva notiunile de “tourisme” - gudtul de a voiaja si “touriste” - persoana care calatoreste pentru propriul agreement. Desi imprumutati din limba franceza, termenii englezi “tour” (=calatorie scurta, excursie) si “to tour” (-mai ales cu sensul de a face ocolul unei tari sau a unei regiuni mari) au avut impactul cel mai puternic, coincizand cu perioada de intensificare a calatoriilor de agreement ale britanicilor in Europa (in special in Franta) din prima jumatate a sec. al XVIII -lea.
Ca fenomen social-economic in continua amplificare, turismul a fost obiectul unor incercari de definire si evaluare care debuteaza spre sfarsitul sec al XIX -lea.
1880 - E. Guy Freuler considera turismul ca un “fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitatilor de refacere a sanatatii si schimbare a mediului inconjurator, pe trezirea si cultivarea sentimentului pentru frumusetile naturii.
Caracterul economic al turismului este subliniat de profesorul Belgian Edmond Picard (1910) prin relevarea aportului financiar al calatorilor straini la venitul direct sau indirect al locuitorilor tarilor in care se deplaseaza.
Britanicul F. W. Oglivie (1933) considera ca sunt turisti persoanele aflate la departare de casa penrtu o perioada ce nu depaseste un an si care cheltuiesc bani in acele locuri fara sa-i castige.
Caracterul temporar precum sic el nelucrativ al deplasarilor sunt considerate conditiile de baza ale actului turistic.
Cele 2 aspecte sunt integrate intr-o definitie mai ampla, elaborate de elvetianul W. Hunziker in 1940: “Turismul este “ansamblul” de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atata timp cat deplasarea si sejurul nu sunt motivate de o stabilire permanenta si o activitate lucrata oarecum”.
In 1937, Liga Natiunilor Unite a adoptat o definitie generala pentru turistul international: “este orice persoana care se deplaseaza pentru o durata de cel putin 24 de ore intr-o alta tara, definite de aceea in care se afla domiciliul sau permanent”.
Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.) isi adduce contributia la clasificarea termenilor din sfera turismului, definind turistul national, respective turistul international.
Inca din 1950 se face diferentierea intre excursionisti (internationali) si calatori in transit.
Escursionistul international este orice persoana care calatoreste pentru placerea proprie intr-o alta tara decat cea de resedinta, pentru o durata mai mica de 24 de ore.
Calatorul de transit este orice persoana care traverseaza o tara (indiferent de mijlocul de transport), chiar daca ramane mai mult de 24 de ore, cu conditia ca opririle sa fie de scurta durata (frecvent fara servicii de cazare) sis a aiba alte motive decat cele turistice => o influenta mai mica asupra incasarilor.
Conferinta pentru turism si calatorii internationale de la Roma din 1963 a recomandat conceptual de vizitator. De asemenea Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii turistice de la Ottawa 1991, a incercat noi definiri ale conceptelor de baza din turism. Astfel se considera ca fiind vizitator orice persoana care se deplaseaza spre un alt loc decat mediul sau obisnuit pentru o perioada mai mica de 12 luni, scopul calatoriei excuzand exercitarea unei activitati renumerate (nu se include imigrantii pentru munca).
In acceptiunea Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT), vizitatorii ar include 2 grupe: turistul si excursionistul. Considerand ca semnificatia mai larga acordata noriunii de “vizitator” decat celei de “turist” poate crea confuzii, se opineaza pentru diferentierea celorlalte 2 categorii:
a) turistii - calatori al caror sejur include cel putin o innoptare
b) excursionistii - vizitaori in scopuri turistice pentru mai putin de 24 ore, fara innoptare
in functie de spatial de desfasurare si de orientarea fluxurilor turistice, se diferentiaza:
a) turistul intern - se refera la activitatea turistica practicata in interiorul unei tari
b) turistul international - include toate fluxurile (deplasarile) turisticecare depasesc granitele de sate si este format din turismul emitent si respective turistul receptor
Curs 2
Organizarea serviciilor in turism
Alti termeni utilizati in operatiunile turisice:
Aranjament turistic si itinerariu:
Aranjamentul reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor prestate unor persoane sau unui grup pe baza unui program prestabilit oferit de o firma specializata sau agentie. Desi exista o varietate mare de aranjamente turistice in functie de turist si modul de organizare predomina sejururile in statiunile turistice si voiajele pe diferite trasee mai ales cu autocarul.
Itinerariul turistic reprezinta o calatorie cu indicarea principalelor puncte si localitati cu interes turistic in functie cu motivarea organizarii acestuia. In functie de gradul itinerariului, acesta poate fi:
a) itinerariu geografic care are la baza reprezentarea grafica a parcursului de realizat
b) itinerariu genetic care este redactat de catre organizator anterior calcularii costului calatoriei si cuprinde o imagine generala asupra etapelor principale ale oiajului fara precizarea detaliilor
c) itinerariu descriptiv - contine descrierea turitica a traseului localitatilor si obiectivelor ce urmeaza a fi vizitate fiind indicate mijloacele de transport, orarul desfasurarii si serviciile de care va beneficia zilnic turistul
Circuitul turistic reprezinta itinerariul de vizita a unei zone, regiuni, localitati ale carui punct de plecare corespunde cu un punct de sosire.
Conceptul de “industrie turistica”:
Apelativul de industrie atribuit turismului cu rama economica este utilizat extrem de frecvent in perioada actuala desi la o simpla comparatie intre industria propriu-zisa si turism se observa diferente accentuate.
Inustria este ramura complexa ce transforma materiile prime in produse sau obiecte de folosinta prin mijloace mecanice, fizice, chimice.
Turismul este o activitate umana practicata in scopul recreerii, a valorilor culturale, apar pentru tratament, odihna. Pentru tratament, motorul principal il reprezinta asigurarea serviciilor necesare sau cele dorite de catre protagonisti - turisti.
Tehnologiile prin care se obtine rezultatul final si obtin servicii, diferentele dintre produse alimentare cat si in priinta locului de consum, in cazul consumului coincide cu locul ofertei, fiind situat in afara locului de resedinta de obicei la distante insemnate.
Aceste diferente justifica includerea acestor 2 ramuri in sectoare distincte de activitate, industria in sectorul secundar iar turismul in sectorul tertiar sau al serviciilor.
Notiunea de “industrie turistica” s-a consacrat in sfera economica si a patruns apoi in literature de specialitate tocmai datorita efectului economic vertiginous excedent al activitatii turistice cu aparat monetar - valutar compatibil cu al unei ramuri industriale de baza, cum ar fi industria constructoare de masini, industria chimica (in tarile dezvoltate).
Turismul ca activitate economica are drept scop obtinerea de profit; se realizeaza prin intermediul unor mari varietati de afaceri care are deziderent furnizarea de servicii si produse necesare si/sau dorite de catre turist. Serviciile se presteaza in afara localitatii de domiciliu a turistilor; au aparut si s-au dezvoltat structurile de cazare diversificate. La nivel superior ca grad de orientare si de pondere se situeaza hotelurile.
Hotelul:
- este o structura de primire amenajata n cladiri sau corpuri decladiri care pune la dispozitia clientului camere, garsoniere sau chiar apartamente dotate corespunzator; asigura prestari de servicii si dispune de spatii pentru receptii, spatiu de alimentatie in incinta.
- abilitatile din sectorul hotelier cuprind servicii de cazare + servicii de alimentatie hoteliera (restaurante)
In structurile de tip hotelier mai sunt incluse motelurile, hotelurile plutitoare, pensiunile si hanurile care dispun de spatii individualizate de alimentatie in incinta si cu personal de servici adecvat => sectorul hotelier se incadreaza prin importanta si complexitate fiin desemnat sub denumirea de “industrie hoteliera” ( = categorii structurale de primire turistica prime sau de baza).
Unitatile de primire care ofera numai servicii de cazare formeaza categoria structurilor turistice de primire secundara si includ: vile, cabane, camere de ospeti inchiriate de particulari, camping-uri, bungalouri, sate de vacanta.
In literatura de specialitate americana este vehiculat termenul de “hospitality industry” in care se uneste ansamblul activitatilor ce furnizeaza servicii de cazare si alimentatie.
Industria serviciilor de alimentatieeste cunoscuta sub denumirea de “chataring”; la randul ei (industri) cuprinde 2 subsectoare:
a) subsectorul agentilor economici - furnizeaza serviciile de alimentatie pentru obtinerea de profit
- cele din localitatile turistice resturantele de toate categoriile, braserii, unitati de
- cele de pe trasee tip fat-food, pizzerii, patiserii
b) subsectorul serviciilor institutionale sau sociale - cu structura a alimentatiei include toate tipurile de cantine, institutii de invatamant, tabere scolare, spitale, cantine sociale (aceste sectoare NU fac parte din industriaturistica)
Concluzie:
Industria turistica include totalitatea structurilor i serviciilor de cazare si alimentatie destinate si prestate turistilor, deci consumat in afara locului de resedinta a acestuia.
Industria serviciilor de cazare cuprinde:
a) industria serviciilor de cazare principala sau industria hoteliera (cazare + alimentatie)
b) industria serviciilor de cazare secundara - asigura numai cazarea
Functiile si rolul turismului in economiile nationale
Turismul este o ramura a sectorului tertiar, fiind caracterizat prin predominarea neta a activitatilor de servicii. Beneficiaza deresurse extrem de diversificate (naturale si antropice), de produse industriale si agricole, de infrastructura de comunicatii si telecomunicatii si de o multitudine de servicii ale altor ramuri economice sociale (comert, finante, ocrotirea sanatatii, cultura).
Locul turismului in Economia Nationala:
Sectorul primar - Agricultura, Silvicultura, Pescuit si Piscicultura, Vanatoare
Sectorul secundar - Industrie, Constructii
Sectorul tertiar - Trasporturi si Telecomunicatii; Comert, Turism; Administratie si Gospodarire Comunala; Activitati Financiar-Bancare; Ocrotirea Sanatati; alte servicii
Sectorul cuaternar - Cercetare Siintifica; Invatamant; Cultura
Ca fenomen actual, cu amploare crecanda, turismul este studiat de speialisti din mai multe domenii: geografi, economisti, sociologi, etnografi.
Geografia turismului:
- ca ramura a Geografiei Economice, este una dintre cele mai integratoare discipline goagrafice, incluzand printr-un sistem motodologic-stiintific complex, o mare diversitate de elemente de Geografie Fizica si Geografie Umana
- turismul are functia economica de a valorifica, prin exploatare rationala, un potential fizico-geografic si antropic variat
- este necesar ca valorificarea si amenajarea turistica sa se armonizezez cu rolul si functiile pe care le indeplinesc aceste resurse in calitate de componente ale mediului geografic, avandu-se in vedere capacitatea de suport a sistemului teritorial
- astfel, turismul dezvoltat si practicat rational este cea mai adaptabila ramura economica la conceptul de dezvoltare durabila, axata pe 3 planuri: economic, social si ecologic
- dezvoltarea activitatilor turistice se concretizeaza in plan economic printr-o cerere specifica de bunuri si servicii, cerere care prin adoptarea ofertei antreneaza o crestere in sfera productiei acestora (constructii, transporturi, agriculura, industrie, comert, mestesuguri) si dezvoltarea diverselor servicii
- concomitent cu edificarea bazei tehnico-materiale turistice se realizeaza amenajari si modernizari ale infrastructurii generale (reteaua de cai de comunicatii si teleomunicatii, aeroporturi, retele de alimentare cu apa si energie, lucrari de sistematizare, se dezvolta reteaua de servicii [in primul rand cea comerciala]) => dezvoltarea turistica reprezinta un factor dinamizator al sistemului economic, adica asa numitul “efect multiplicator al turismului”
- cheltuielile turistilor provoaca un curent monetar care traverseaza o serie de sectoare constituind venituri ale altor activitati economice
-printr-o succesiune de transformari, cheltuieli-venituri se produce o activizare a sectoarelor productive, pana cand banii sunt retrasi din circuitul economic, avand in final un efect pozitiv asupra venitului national sau regional
Efectul multiplicator al turismului:
- este conditionat de 3 procese (momente) strans interconectate:
a) incidenta cheltuielilor turistilor asupra crearii de noi venituri in economia nationala
b) efectul multiplicator al investiiilor turistice
c) aportul valutar prin exportul “invizibil” de servicii si marfuri consumate de turistii straini in tara vizitata
Turismul are un rol esential in uilizarea rationala, la nivel superior, a resurselor umane. Pe plan mondial forta de munca ocupata in turism (peste 300 miliane persoane) reprezinta 11-12% din totalul popultiei active, iar tendinta este de crestere relative rapida. In tarile cu turism dezvoltat, ponderea categoriei respective este simtitor mai ridicata (Franta, Spania, Italia, Grecia, Elvetia, Austria, Mexic, Africa de Sud, Tunisia, Egipt) si indeosebi intr-o serie de ministate (40-60%) unde turismul este ramura promordiala
(Andorra, Monaco, San Marino, Malta, Cipru, Bahamas, Puerto Rico, Barbados, Antiqua si Barbuda; I-le Virgine, I-le Seychelles, I-le Mariane de Nord, Guam, Polinezia Franceza).
Amplificarea cererii turistice contribuie la diversificarea profesiilor aferente acestei ramuri, de la cele simple (muncitori, personal de ingrijire si deservire), la cele care necesita o calificare superioara (personal specializat in turism, experti economisti, manageri).
Predominarea serviciilor in cadrul activitatilor conditioneaza utilizarea mai directa a personalului, care in contact cu turistii isi perfectioneaza continuu pregatirea profesionala si nivelul de cultura.
Un aspect mai putin favorabil il constituie caracterul sezonier al utilizarii fortei de munca, in primul rand in tarile din zona temperata si in special in cadrul turismului litoral ala acestora (tarile europene, SUA). Prelungirea sezonului estival se poate realiza prin dezvoltarea turismului festivalier si curativ complementar. Este benefica de asemenea, dezvoltara unor mestesuguri artizanale si a unor ramuri industriale nepoluante pe cat posibil adaptate consumului turistic.
In cadrul economiei unei tari, de o deosebita importanta este aportul valutar realizat prin intermediul turismului international receptor. Acesta figureaza printre exporturile turismului “invizibile”, avand in numeroase cazuri, rolul de a echilibra balanta de plati externe. Pe de alta parte, turismul international emitent al unei tari, materializat prin cheltuieli turistice in alte tari, reprezinta import “invizibil” de servicii si marfuri.
In acest mod, turismul international indeplineste o importanta functie economica pe plan mondial, manifestata prin soldul pozitiv sau negativ al veniturilor si cheltuielilor valutare din turism.
Pentru a aprecia cat mai exact incidenta turismului international asupra comertului exterior al unui stat este necesar sa se calculeze ponderea acestuia in totalul exporturilor, respectiv a importurilor. Impactul respectiv este mult mai insemnat in cazul statelor cu resurse minerale si de combustibil reduse si la modul general, asupra celor cu nivel scazut de dezvoltare economica. In acestea din urma, insa dezvoltarea turismului este inreunata de precarietatea posibilitatilor tehnologice si financiare.
Principalele tari receptoare in turismul international 1998-1999:
Nr. Crit. Tara Nr. de turisti receptati milioane Incasarile din turism miliarde
1 Franta 70, 0 * 30, 0
2 Spania 51, 8 * 26, 6
3 SUA 48, 5 74, 5
4 Italia 34, 8 30, 5
5 Marea Britanie 25, 7 20, 8
6 China 25, 6 * 24, 4
7 Austria 25, 5 12, 4
8 Mexic 19, 8 7, 6
9 Canada 18, 8 8, 8
10 Polonia 18, 8 8, 0
11 Germania 16, 5 16, 5
12 Cehia 16, 3 3, 8
13 Rusia 15, 8 6, 9
14 Ungaria 15, 0 2, 6
15 Portugalia 11, 3 5, 3
16 Elvetia 11, 2 * 8, 4
17 Grecia 10, 9 5, 2
18 Turcia 9, 0 8, 0
19 Olanda 9,0 7, 2
20 Thailanda 7, 8 7, 0
Incasarile din turismul international (peste 500 miliarde USD) in crestere continua, reprezinta ≈ 8% din exporturile mondiale de marfuri si servicii. Ponderea cea mai ridicata se inregistreaza in America (10,5%) si Europa (9%).
Intr-o serie de mici state, indeosebi insulare, turismul are un rol hotarator in cadrul exporturilor si in formula P.N.B.: Bermude (92%, repectiv 37%), Bahamas (83%, 46%), Antigua si Barbadua (95%, 90%), Santa Lucia (88%, 68%), Barbados (72%, 30%), Grenada (89%, 24%), Jamaica ( 55%, 18%), I-le Seychelles (62%, 32%), Malta (54%, 22%), Cipru (54%, 18%).
Tarile cu cele mai ridicate incasari din turismul international receptor (1998) sunt:
SUA - 74 miliarde $
Franta si Italia - 30 miliarde $
Spania - 27 miliarde $
Cele mai mari cheltuieli prin turismul emitent le inregistraza:
Germania - 51 miliarde $
SUA - 47 miliarde $
Japonia - 38 miliarde $
Marea Britanie - 25 miliarde $
Cu soldul pozitiv cel mai ridicat se inscriu SUA, Spania, Italia si Franta, iar cu deficitul cel mai accentuat Germania si Japonia cate 33 miliarde $. Primele 4 tari concentreaza aproape o treime (1/3) din volumul incasarilor mondiale.
Ca specific al dezvoltarii teritoriale se remarca faptul ca turismul are rolul de a antrena la viata economico-sociala si regiunile limitrofe, marginalizate sub aspect industrial, in raport cu marile grupari urban-industriale care tind sa concentreze bogatiile in areale limitate. Se produce astfel o redistribuire, o dispersare a veniturilor spre regiuni de tip marginal, atat la nivel mondial (Bazinul Mediteranei, Marea Caraibilor, Bazinul Asia-Pacific, Africa, America de Sud, Zona Subarctica) cat si in interiorul tarilor (M-tii Apuseni, Dobrogea, Sicilia, Castilia Veche, provincia Algarve din S Portugaliei, S-V Masivului Central Francez).
Nivelul eficientei economico-sociale a turismului se poate determina atat prin utilizarea unor indicatori cu caracter de generalitate mai ridicata, care sa reflecte locul turismului in cadrul economiei nationale, cat si a unor indicatori specifici, care surprind eficienta economica pe componenta de detaliu.
Indicatori cu caracter de generalitate:
Volumul incasarilor valutare din turismul international receptor
Veniturile turistice pe locuitor
Aportul incasarilor turistice la formarea P.N.B.
Contributia turismului receptor la eforturile totale
Ponderea turismului emitent in cadrul importurilor
Greutatea specifica a veniturilor din turim din totalul incasarilor provenite prin prestari servicii catre populatie
Ponderea cheltuielilor turistice din totalul cheltuielilor de consum
Ponderea personalului ocupat in sfera turismului din totalul populatiei active
Indicatorii specifici sunt foarte variati:
Incasarea medie pe turist si incasarea medie pe zi/turist
Gradul de utilizare a capacitatii de cazare
Rata rentabilitatii in alimentatie (R) ca raport procentual intre valoarea profitului (P) si volumul desfacerii (D)
P
R = ------ ∙ 100
D
Coeficientul de utilizare a capacitatii de transport
Investitia specifica - ce arata volumul de investitii necesare pentru utilizarea unui loc de cazare sau a unui loc la masa in alimentatie
Rata profitului (sau a rentabilitatii) poate fi estimata prin raportarea profitului total (Pt), fie la costurile de productie (Cp), fie la incasarile totale (It)
Rata profitului capitalurilor angajate (rata invatiriei Ri) arata profitul realizat (P), in raport procentual cu capitalurile angajate (C)
Rolul turismului pe plan social si uman:
Se manifesta atat asupra turistilor cat si asupra populatiei din regiunile receptoare, printr-o multitudine de efecte pozitive, integrate. Asupra turistilor isi etaleaza functiile de odihna si recreere, de refacere si ingrijire a sanatatii, de informare culturala si cunoastere prin contactul cu alte civilizatii.
Populatia autohtona beneficiaza de o sursa importanta de crestere a veniturilor si a nivelului de trai, de un mijloc de culturalizare si civilizare.
Pe plan mondial, turismul contribuie la intensificarea si diversificarea relatiilor dintre natiuni, la promovarea intelegerii intre popoare.
Curs 3
Cadrul organizatoric al turismului pe plan mondial
Expansiunea activitatilor turistice in tot mai multe regiuni si tari a contribuit la globalizarea acestui fenomen, cu implicatii majore de ordin economic, social, environmental. Pentru coordonarea lui pe cale institutionalizata au fost create o serie de organisme nationale (la inceput in tarile cu turism mai avansat, apoi inter-regionale si la nivel mondial).
In octombrie 1946 la Londra a fost infiintata Uniunea Internationala a Organizatiilor Oficiale de Turism (I.U.O.O.T.), prima organizatie de nivel mondial. Aceasta cuprindea in 1974 peste 100 de organisme nationale de turism si 70 de membrii afiliati.
Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.) in prezent principalul for de asociere interguvernamentala in domeniul turistic, a rezultat prin restructurarea I.U.O.O.T. la ultima adunare generala a acesteia de la Ciudad de Mexico, in septembrie 1975. Noul statut de functionare promulga ca obiectiv fundamental promovarea si dezvoltarea turismului in scopul cresterii economice si in spiritul intelegerii internationale, a sustinerii drepturilor si libertatilor umane fundamenale fara discriminari. De mare importanta este adoptarea unei legislatii internationale pentru turism, n contextul amplificarii impactului acestei activitati asupra mediului natural si social.
Activitatea U.N.E.S.C.O. (Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura) a stat la baza lansarii primelor programe de ocrotire a mediului (“Omul si Biosfera”, 1970), a adoptarii “Conventiei de la Paris”, 1972- privind patrimoniul cultural si natural mondial si a “Codului de buna condiuta premisa a unor reglementari juridice globale”.
Principala documentatie juridica este cuprinsa in “Carta Organizattiei Mondiale a Turismului” elaborata in urma a numeroase consfatuiri si conferinte internationale (Stocholm - 1972, Rio de Janeiro).
Pe langa membrii propriu-zisi reprezentati de toate statele care au rectificat documentatia legislativa elaborata de O.M.T. (peste 140).
La acesta organizatie au aderat organizatii internationale non-guvernamentale, organizatii nationale private (acestea formeaza comitetul membrilor afiliati); mari agentii de turism (touroperatori), companii aeriene, lanturi hoteliere si de restaurante, institutii de cercetare si centre de formare.
Structura organizatorica:
Adunarea generala - delegatia membrilor obisnuiti si afiliati care adopta programul general de activitate si buget
Consiliul execuiv - stabileste masurile ce se impun pe parcurs si administrarea bugetului
Secretariatul general - cu sediul la Madrid, intocmeste agendele de lucru, asigura legatura cu membrii i tine evidenta documentatie
Comitetele regionale - au rolul principal in rezolvarea problemelor concrete din teritoriu pe plan macro-regional
Comitetele membrilor afiliati - organiza pe grupe de lucru, pe probleme specifice
Activitatea O.M.T. are o arie larga de manifestare, de la inventarierea resurselor si infrastructurii turistice, la elaborarea programelor de dezvoltare, prezentarea metodelor de finantare si pana la probleme legate de asigurarea turistului. Gestioneaza banca de date statistice, acorda consultanta organismelor nationale si private. Elaboreaza studii, sustine obiectivele si produsele turistice originale. Analizeaza si clasifica structurile de primire. Sprijina si realizeaza reuniuni, conferinte, seminarii, expozitii, targuri internationale.
Adoptarea conceptului de durabilitate in turism - Londra, mai 1997.
Reuniunea Mondiala a Ecoturismului - Rio de Janeiro, 1997.
Datorita implicatiilor foarte largi ale turismului, activitatea O.M.T. este corelata cu cea a altor organisme de nivel mondial sau regional:
1. Cu Organisml O.N.U. - care a adoptat o serie de masuri cu privire la circulatia turistilor internationali (“Conferinta de la Roma”, 1963). Acordul general pentru comert si servicii (organism al O.N.U.) stipuleaza libera circulatie a bunurilor si serviciilor din sfera turistica.
2. O.M.T. cu U.N.E.S.C.O. - pregatirea resurselor umane si relatia turism-cultura
3. Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) - are rol de sustinere financiara si asistenta tehnica a proiectelor turistice ale unor state
4. Colaborarea cu Organizatia Mondiala a Sanatatii - pentru protejarea turistilor impotriva unor riscuri, cresterea standardelor de sanatate
5. Colaborarea cu Organizatia Mondiala a Muncii - crestere si diversificarea locurilor de munca
6. Colaborarea cu Banca Intarnationala pentru Reconstructie si Dezvoltare - pentru constructii
7. Colaborarea cu U.E. - liberalizarea circulatiei turistice: SCHENGHEN
8. Programe PHARE
9. Colaborarea cu Organizatia Statelor Americane si a Statelor Africane
10. Colaborarea cu Asociatia Statelor din Asia de SE
Pe langa O.M.T. pentru valorificarea resurselor turistice si protejarea intereselor proprii - asociatii interstatale regionale:
Alianta pentru turism a Oc. Indian - statele insulare din SE Africii
Consiliul pentru turism al Pacificului de Sud - ministatele Oceaniei
Asociatiile si organismele profesionale (non-guvernamentale) ce reunesc corporatii, inteprinderi, institutii turistice care au profil si interese comune
Asociatia Mondiala a Agentiilor de Turism (WATA) - sediul Geneva
Asociatia Hoteliera Internationala - sediul Paris
Asociatia Internationala a trasporturilor aeriene (IATA) - sediul Montreal Geneva
Asociatia Internationala de Management pentru Hoteluri si Alimentatie - sediul Londra
Structura institutionala a turismului in Romania
Activitatea de turism din Romania coordonata la nivel guvernamental, fie de un minister de profil sau departament ministerial.
Ministerul Turismului 1971, indeplinindu-si atributiile in contextul economiei centralizate pana in 1989.
Dupa ′90 statutul acestei organizatii a suferit mai multe fluctuatii de la minister separat (1990-1998) la cel de Autoritatea Nationala pentru Turism (decembrie 1998) redevenind Ministerul Turismului prin HG 24/2001; in prezent organism guvernamental in domeniu este Autoritatea pentru Turism care apartine Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
Ca organism de specialitatea al administrarii puterii centrale, Autoritatea Nationala pentru Turism sau Ministerul Turismului are o serie de atributii prevazute prin legi si HG:
- ANT elaboreaza, promoveaza si aplica strategia si politica nationala in turism
- monitorizeaza valorificarea patrimoniului turistic national conform legislatiei in vigoare
- armonizeaza, avizeaza si aplica actele normative, reglementarile si proiectele de investitii, inclusiv ale altor ministere, care au legatura cu turismul
- urmareste aplicarea legilor, a reglementarilor internationale in teritoriu cu pedepsirea vinovatilor
- armonizarea legislatiei interne cu cea internationala, a UE
- reprezentarea intereselor statului in diferitele organisme internationale
- dezvoltarea relatiilor de colaborare
- incheie acorduri cu organisme internationale similare
- coordoneaza programele de asistenta tehnica acordate de UE, O.M.T. si programe de integrare EURO in turism
- organizeaza promovarea turismului romanesc pe piata interna si externa
- asigura participarea Romaniei la congrese, colocvii, targuri, expozitii, simpozioane interne si internationale
- stabileste orientarea programelor de cercetare, dezvoltare si investitii publice in turism
- in colaborare cu Ministerul Educatiei coordoneaza procesul de instruire din institutiile de invatamant cu profil turistic
- gestioneaa banca de date si sistemul informatizat din turism, interconectat la sistemul national si international
- prin comportamenul de specialitate asigura controlul aditarii serviciilor turistice, coordonarea liceentelor si brevetelor si face clasificarea structurilor deprimire turistica
- gestioneaza Fondul Special pentru promovarea si dezvoltarea turismului
Structura Ministerului Turismului din 2001 si ANT - 5 directii generale, intre care:
1. Directia generala de autorizare si control
Atributii:
- controlul editarii serviciilor din turism
- sanctionari
- avizarea documentatiilor de urbanism pentru zonele si statiunile turistice
- clasificarea structurilor turistice de primire
- acordarea de liceente agentiilor economice din turism
- eliberarea brevetelor persoanelor de specialitate
2. Directia generala de promovare turistica si marketing
- promovarea turimului din Romania prin actiuni specifice mass-media
- participarea Romaniei la targuri si expozitii
- sprijina editarea materialelor publicitare
- efectueaza analize de marketing
In subordinea ANT functioneaza 2 institutii pentru formarea persoanelor de specialitate:
1. Centrul National de Invatamant in Turism
2. Institutul National de Cercetare si Dezvoltare in Turism
Un rol important revine asociatiilor profesionale din turism create in 1990 cu sprijinul UE, programul Phare:
Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT)
Federatia Industriei Hoteliere din Romania
Federatia Patronala din Turism
Organizatia Patronala a Turismului Balnear
Asociatia Touroparatorilor din Romania (1996)
Consiliul National de Turism pentru Tineret
Federatia Euro pentru Invatamant Hotelier Turistic
Curs 4
Clasificarea internationala a activitatii turistice
O.N.U. a realizat in 1951 o clasificare a tuturor ramurilor de activitate economica. Aceasta a fost imbunatatita pe masura economiei nationale si a amplificarii schimburilor internationale cu implicatii directe in largimea gamei activitatilor economice operationale.
Cea mai insemnata diversificare o are sectorul tertiar unde o contributie plenara o are turismul, ceea ce a impus detalierea clasificarii cailor anterioare pentru evidentierea unor activitati a serviciilor.
Pe baza clasificarii C.I.T.I. din 1989 care detaliaza ramurile economice pe categorii, clase si grupe, OMT a propus in 1991 “Clasificarea Internationala Standard a Activitatii din Turism” (C.I.C.T.A.) in cadrul acesteia, subclasele care reprezinta activitati specifice ale unei clase turistice sunt desemnate cu “T” de la turism, cele care indica o activitate turistica partiala, dar semnificativa, cu “P” de la parte.
Agenti economici din turism. Modalitati de operare
Categorii de agentii economice in turism:
- agenti economic din turism, persoane juridice (cu capital privat, cooperatist, mixt sau A.F.) si persoane fizice care presteaza si comercializeaza servicii specifice turismului in conditiile prevazute de lege
- datorita marilor diversitati cu putere economica si incadrare juridical, se evidentiaza un criteriu de clasificare mai operational in functie de natura activitatii desfasurate si modul de operare; se disting:
1. Agenti prestatori directi de servicii turistice
Segmentul principal din acesta categorie il reprezinta agentiile economice prestatoare de servicii in totalitate cu character turistic, transport turistic (rutier, feroviar, aerian, naval, pe cablu), cazare (structuri primare: hotel, motel; structuri secundare: cabane, vile), de restauratie (staiuni, localitati, trasee turistice), de tratament balnear in baze amenajate, servicii complementaresi auxiliare (agreement/divertisment, servicii bancare, vize, asigurari, rezervari, inchiriei).
Agentiile economice cu activitate turistica partiala vin sa completeze efortul primilor incluzand toate unitatile care presteaza servicii atat pentru populatia rezidenta cat si pentru turisti: unitatile de alimentatie publica, banci, farmacii, telecomunicatii, transport urban, institutii culturale, sportive, inteprinderi industiale, agricole.
2. Agentii turistice cu rol intermediar intre prestatorii directi si turisti
Activitatea acestora se concretizeaza in organizarea, promovarea, comercializarea aranjamentelor turistice pe plan intern si international. Agentiile turistice cu rol intermediar sunt reprezentate de agentii de voiaj si in buna parte touroperatoare.
La randul lor se difereantiaza in functie de complexitatea si specificul operatiunilor pe care le efectueaza.
a) touroperatori specializati numai in organizarea de pachete de servicii
b) agenti de voiaj turistice (le completeaza pe primele) cu activitatea de comercializare a aranjamentelor turistice preluate de la touroperatorii specializati pe baza de contract
c) agenti intermediar cu activitate mixta: de organizatori de pachete de servicii si de vanzare ale pachetelor altor touroperatori
Prin prevederile legale OG 98, HG 24/2001, agentiile economice din turism au mai multe drepturi:
- sa primeasca asistenta de specialitate si informatii generale privind programele de dezvoltare ale turismului
- sa fie inclusi la cerere in programe de pregatire profesionala initiate de ANT
- sa beneficieze de facilitate acordate de stat si de alte organizatii in scopul stimularii activitatii turistice
Obligatii:
- sa presteze servicii turistice la nivelul categoriei unitatii si in limitele prevederilor licentei de turism
- sa functioneze numai in structuri de primire clasificate si a personalului brevetat
- sa afiseze vizibil lista serviciilor si a tarifelor practicate
- sa asigure protectia turistilor si a bunurilor acestora
- exploatarea patrimoniului turistic sa se faca in spiritual protectiei si conservarii mediului
- sa transmita datele statistice la Comitetul National pentru Statistica sau cele judetene
- sa realizeze o publicitate pertinenta
Agentiile de voiaj turistic:
Agentiile de turism sunt inteprinderile care au ca obiect de activitate comercializarea serviciilor diferitilor prestatori, concretizata in oferirea unor aranjamente turistice care cuprind servicii mai mult sau mai putin complexe: transport, cazare, masa, agreement, tratament + servicii isolate sau doar de cazare, dor de transport, doer de primire si transfer.
Intreprinderile care procura doar titluri de transport: auto, feroviar, maritime pot fi considerate agenti de voiaj.
Desi calatoriile turistice individuale si familiale la cererea turistului-client au o pondere insemnata cu rol important: calatoriile collective, in grup, oferite clientului la un pret forfetar. Acesta practicat cu autocarul prezinta o serie de avantaje atat pentru turist (lipsa problemelor organizatorice) cat si pentru transportator si hotelier, datorita cresterii cifrei de faaceri si a posibilitatilor de planificare.
Apre astfel tendinta ce cvasiindustrializare a acestui tip de voiaje, iar agentiile de turism propun o gama de voiaje differentiate in functie de preferintele clientelei, de calendarul de vacanta si cel anotimpual.
Serviciile comercializate de agentiile de turism pot fi:
a) servicii isolate - de rezervare a cazarii, de primire si acces: asigurarea unui mijloc de transport si asistentei turistice
b) servicii complexe - pentru voiaje individuale sau in grup cu itinerariu comandat de client sau pregatit de agentie
voiajele cu itinerariu propuse prevaleaza net acum in turismul romanesc si imbraca forma pachetelor de servicii: transport, cazare, masa, asistenta turistica.
Prevaleaza transportul cu autocarul, cu avionul sau imbinate. Pachetele turistice cu mujloace proprii, sejurul in statiune.
Pachetele speciale pot fi: servicii de tratament, croaziere, vizitarea unor obiective.
Pentru voiajul in grup se are in vedere determinarea unui cost optim atat pentru agentie cat si pentru client, asigurarea numarului de participanti.
Alaturi de pachetul principal de srevicii ci pe masura derularii calatoriei turistice are loc vanzarea unor servicii auxiliare: schimb valutar, servicii de asigurari: medicale, de navigatie aeriana, pentru bagaje, obtinerea vizelor, servicii de expediere a bagajelor, de corespondenta, rezervari si cumparari de bilete, numarul de vanzare a ghidurilor tiparite in limbile de circulatie internationala.
Curs 5
Structura organizatorica a agentiei de turism
Complexitatea structurii unei agentii de turism este data de marimea ei. O agentie este organizata pe numeroase birouri, oficii, compartimente, sectii. Intr-o agentie mica, lipsesc multe sectii, iar majoritatea oficiilor si birourilor sunt comprimate => o structura comprimata.
1. Secretariatul si oficiul de difuzare si fisier general
- au sarcini pentru organizarea muncii si a fluidizarii circulatiei intregului material de servicii: primirea si expedierea corespondentei, material publicitar, contabilizarea convorbirilor, telefoane (telex) si faxuri, operate de secretariat pentru directori, intocmirea si actualizarea fisierului clientilor
2. Biroul de dezvoltare
- la agentia de turism este importanta cresterea cifrei de afaceri
- are nevoie la conducere de un expert in relatiile publice , bun cunoscator al mediului de afaceri, sa dispuna de o vasta documentatie si personal calificat
3. Biroul de transport
- incheie contracte cu furnizorii de servicii de transport clasificate
- stabileste comisioanele agentiei
- gestioneaza si distribuie biletele/titlurile de transport
- distribuie materialele informative catre filiale/sediile corespondente
4. Biroul de turism
- se ocupa cu problemele propriu-zise de specialitate
- elaboreaza itinerariile
- intocmirea programelor sub forma de publicitate
- alcatuirea devizului estimativ al costului
- punerea in executie a voiajelor
Sectia contracte - incheie contracte cu furnizorii de servicii de cazare, de alimentatie publica, cu agentii corespunzatoare
Sectia operative generala - indeplineste toate operatiile de rezervare si prestare de servicii, este clientele sosita in diferitele localitati vizitate; acesta poate dispune si de o sectie pentru congrese si pelerinaje
5. Biroul de tarife accesoriu
- servicii bancare, incheie polite de asigurare pentru personae si bagaje
- expediaza bagajele, rezerva, cumpara bilete la diferite manifestari culturale si sport
- comercializeaza ghiduri, harti, suveniruri
6. Oficiul de tarife si documentare
- intocmeste si detaliaza tarifele percepute de agentie pentru fiecare tip de servicii
- face tabele si ……. de tarife care sunt afisate si difuzaterea acestora
- alte informatii necesare pentru organizarea optima a serviciilor in toate localitatile de interes turistic, catre filiale si sucursale
7. Oficiul de publicitate
- pregateste planurile publicitare, incheie contracte, elaboreaza textile de publicitate scrisa si are in grija redactarea si sditarea publicatiilor agentiei (pliante, brosuri, servicii)
Marile agentii de turism dispun de tipografii proprii.
Personalul agentiei de turism:
Din expunerea structurii organizatorice reiese multitudinea profesiilor care se interfereaza in cadrul active al acesteia:
1. Personalul administrativ-contabil - director, juristi, contabili, casieri
2. Personalul de ordine si ingrijire - paznici, personae de service - categorie indispensabila, marimea numerica variaza foarte mult in functie de importanta agentiei
3. Personalul tehnico-operativ - acestuia ii revin sarcini legate de elaborarea itinerariilor, pachetului de servicii, prezentarea lor in publicatii provizorii, intocmirea devizelor estimative ale costului, rezervarea tuturor serviciilor ce urmeaza sa fie prestate turistului (transport, cazare, masa, altele)
desi rolul geografului in context apare ca foarte important, prestarea lui este insa redusa. De aceea se selecteaza personal destinat vanzarilor sau de la ghisee care are contact direct cu clientii si care trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:
- cunoasterea detaliata a serviciilor
- cunoasterea de idiome (limbi straine)
- sa inspire incredere/ simpatie
- sa se adapteze cererilor clientului
- sa intuiasa pshihicul clientului
Personalul tehnico-operativ este coordonat de directorul ethnic, trebuie sa fie bun organizator, cu experienta in activitate, cunoscator al pietei turistice, vorbitor de idiome (limbi straine)
4. Personalul de asistenta turistica - cu pregatire multilaterala in cadrul careia foarte importanta este baza geografica (cunostintele)
- cunoscator de idiome (limbi straine), cu nivel de educatie ridicat
- prezenta de spirit sub aspect organizatoric si solicitudine
Interpretii si asistentele turistice:
- au rolul de a intampina clientii si de a se pune la dispozotia lor pana la locul de cazare sau cele legate de transferal pe un alt mijloc de transport
- cunoscator ai limbii vorbite de acestia
Ghizii turistici:
- au rolul principal, trebuie sa cunoasca traseele propuse si parcurse, sa dea explicatii necesare obiectivului turistic, localitati, unitati nationale, obiecte/ situri arheologice, artistice, folclorice
H.G. 24/31 si H.G. 78/96 au stability conditiile de atestare si activitate a ghizilor de turism
Categorii de ghizi:
Local
National - pentru trasee lungi
Specializat pe anumite domenii de activitate turistica (montan, speologic, etc.)
Agentiile economice au obligatia sa sigure ghizi calificati.
Profesia de ghid poate fi exercitata de cetateni romani, de minim 18 ani, posesori ai unui certificate de calificare obtinut in urma unui curs organizat de “Institutul National de Formare si Management pentru Turism”, sau alte institutii abilitate. Activitatea de ghid poate fi de baza sau complementara, desfasurata in timpul liber.
Agentiile economice pot utilize ghizi numai pe baza unui contract.
Profesia de ghid poate fi practicata si pe cont propriu de catre personae fizice autorizate conform legii.
Agentiile mari de voiaj intra in relatii cu 2 mari categorii de furnizori:
1. Furnizori de servicii primare - transport, cazare, receptivitate, servire a mesei
Acordul dintre agentie si furnizor trebuie sa cuprinda:
- natura si categoriile serviciilor prestate
- conditiile si tarifele la cre vor fi prestate serviciile
- durata acordului
- alte clauze
2. Furnizori de servicii secundare (corespondentii)
- 2 agentii de voiaj sunt in raport de corespondenta; cand una dintre ele furnizeaza propriile ei prestatii clientilor celeilalte agentii sau vinde in zona jurisdictionala a acesteia
- acordul se face scris
- se poate defini ca I corespondenta acea agentie care asista clientele altei agentii sau vinde serviciile organizate de aceasta
Curs 6
Tour Operatorii (T.O.)
Tour Operatorii (T.O.) reprezinta intreprinderi cu rol operativ esential in turism indeosebi prin organizarea pachetelor de servicii si prestarea partiala a lor. Unii comercializeaza serviciile turistice ale altor prestatori. Din aceasta perspectiva T.O. importanti sunt atat agentii economice intermediare cat si prestatorii directi. Ei au rolul de engrosisti a industriei turistice. Produsul lor principal este tour-ul impachetat prin care ofera servicii de transport, cazare, servicii de alimentatie, precum si servicii complementare - agrement, divertisment, vizite, plimbari cu diferite mijloace de transport si servicii auxiliare.
Pachetele speciale pot sa fie axate pe tratament balnear sau activitati deosebite (croaziere). Pretul unui pachet de servicii turistice este mai avantajos pentru client decat suma preturilor acelorasi servicii care pot fi comandate si platite separate. In plus, se realizeaza o mai buna integrare si fluiditate a prestarii lor. Sunt 2 tipuri principale de pachete de servicii:
Pachetul vacantei - de tip sejur - avand ca destinatie o statiune cu cazare si masa la hotel, cu atractii si conditii legate de orizontul local, vizeaza indeosebi statiuni litorale, montane, submontane, iar preturile sunt moderate
Tour-ul cu ghid - se desfasoara pe un itinerariu, de obicei circuit cu densitate relative ridicata de obiective turistice, fiind condos de 1 ghid (sau 2) care se ocupa de buna desfasurare a calatoriei si ofera explicatiile necesare pe traseu.
T.O. sunt interprinderi mari integrate pe verticala si extinse pe orizontala fiind principalii producatori de voiaje forfetare. Dispun de filiale, agentii si agenti atat in interiorul tarii proprii cat si in tari straine de interes turistic. Cei mai multi emit carti de credit proprii si cecuri de calatorie THOMAS COOK - a deschis drumul in sistemul respective inca din 1841.
Pe plan mondial se remarca:
AMERICAN EXPRESS TRAVEL - America
T.U.I.
N.U.R. Germania
L.I.T.
THOMSON
QUENERS ABROAD Marea Britania
AIR TOUR
CLUB MEDITERANEE
NOUVELLES FRONTIERES Franta
FRANTOUR
SOTAIR
KUONI - Elvetia
NORDIK - Suedia
H.I.T. - Olanda
SUN INTERNATIONAL - Belgia
GRUPO VIAJES IBERICE - Spania
ALPIN TOUR - Italia
Dintre aceste T.O., se remarca marile firme germane T.U.I. - locul I in lume, se bazeaza pe cele mai importante fluxuri emitente de turisti din Europa. Germania este printer primele 3 tari in lume la numarul turistilor plecati din tara, alaturi de America (SUA) si Japonia. Aceste firme controleaza o parte din economia mondiala, avand filiale in tarile receptoare de turism.
T.U.R. si N.U.R. reprezinta 50% impreuna pentru Germania.
Urmeaza componentele britanice THOMSON, QUENERS ABROAD reprezinta 60% din piata interna, apoi firmele franceze CLUB MEDITERANEE si NOUVELLES FRONTIERES.
O serie de mari T.O. activeaza pe langa marile companii aeriene care sunt angajate in afaceri hoteliere si transporturi diferite:
JAPAN CREATIVE TOURS - pe langa JAPAN AIRLINES
GATEWAY HOLIDAYS din SUA
ETC TRAVEL CLUB
CANADIAN PACIFIC Canada
VENTUREX
Tot ca si T.O. activeaza si companii maritime organizatoare de croaziere care ofera pe vapoare toate serviciile esentiale:
CARNIVAL - SUA
ROYAL CARIBBEAN
NORVEGIAA CRUISE
Acordarea de licente agentiilor economice din turism
Licenta de turism este un document prin care se atesta capacitatea agentiei de turism de a efectua servicii in conditii de calitate si siguranta pentru turisti in conformitate cu reglementarile interne si acordurile internationale la care a aderat tara.
Pentru Romania:
Licenta de turism - categoria A - se acorda agentiilor de turism care au capacitatea sa desfasoare urmatoarele activitati:
- organizarea de pachete de servicii in domeniul turismului intern si international
- vanzarea catre turisti a pachetelor de servicii proprii si a celor contractate de la alti agenti din turism - licentiati
- se se ocupe de rezervarea si comercializarea serviciilor de cazare, masa, transport, agrement, tratament balnear, asistenta turistica
- sa prezinte o serie de servicii auxiliare si complementare
Licenta de turism - categoria B - se acorda agentiilor care opereaza numai in domeniul turismului intern si presteaza aceleasi activitati ca si in cazul licentiatiilor de categoria A
In vederea licentierii o agentie de turism trebuie sa indeplineasca o serie de criterii minime intre care se pot mentiona:
- sa detina documentele legale de constituire
- sa aiba prevazut in obiectul de activitate prestarea de servicii turistice
- sa fie inregistrate in Registrul Comertului
- seful/managerul agentiei sa fie posesor de brevet pentru turism
- personalul agentiei sa fie calificat si cunoscator de limbi de circulatie internationala
- sa aiba un corp de ghizi calificati
- referitor la starea si aspectul cladirii sa fie corespunzatoare, sa permita acces usor, suprafata comerciala sa fie peste 6 m²
- sa aiba un fond de garantie
- sa utilizeze mijloace de transport clasificate
- sa asigure servicii de cazare si masa numai in unitati clasificate
- sa editeze pliante turistice
- sa afiseze la un loc vizibil preturile si comisioanele practicate
- sa utilizeze vouchere de tip contractare si decontare a aranjamentelor turistice
- sa dispuna de mobilier adecvat si mijloace de consum
Licentele se obtin pe baza unei documentatii intocmite de agentia de turism.
Documentarea avizata de Organul de Turism Judetean se transmite Organizatiei Nationale de Turism, apoi se alcatuieste o comisie tehnica - specialisti din Minister, reprezentanti ai organismelor profesionale. Acesta comisie studiaza licentele acordate/eliberate, ele sunt valabile pe o perioada de 5 ani apoi trebuie reinoite.
Licentele se afiseaza in incinta agentiei la vedere.
Nerespectarea conditiilor de licenta se sanctioneaza cu suspendarea temporara sau definitive de…..act.
Brevetul
Brevetarea persoanelor fizice care conduc o activitate turistica. Brevetul pentru turism constituie actul prin care se atesta capacitatea profesionala a personalului si posibilitatea morala a acestuia.
Brevetele se elibereaza pentru managerii agentiilor de turism, ai hotelurilor, motelurilor, campingurilor, satelor de vacanta si ai cabanelor. Se acorda pentru 2 functiuni:
Manageri in activitati de turism
Directori de agentie de turism de categoria B si cabanieri
Criteriile minime pe baza carora se elibereaza brevetul se refera in principal la cetatenie si la pregatirea profesionala a persoanei. In privinta catateniei trebuie sa fie roman, sau daca este strain, trebuie sa aiba domiciliul stabil permanent in Romania.
Pregatirea profesionala presupune mai multe variante in functie de nivelul scolii absolvite si vechime:
- sa fie absolvent de invatamant superior, cu vechime minim de 1 an sis a aiba curs de formare manageriala in turism
- daca este absolvent al unor cursuri postliceale in domeniul turismului si domeniului hotelier, trebuie sa aiba vechime in turism de minim 2 ani si curs de formare manageriala
- aceleasi conditii in cazul in care este absolvent de liceu cu profil turistic
- pentru orice fel de liceu este nevoie de vechime de 3 ani + cursul de formare menageriala
Pe langa acestea mai este nevoie de recomandare favorabila de la ultimul loc de munca in domeniul turismului; sa aiba cazier judiciar alb.
Se intocmeste o documentatie, brevetele sunt valabile pe o durata nelimitata chiar daca se schimba locul de munca.
Obtinerea licentei si brevetului este reglementat prin H.G. 238/2001.
Curs 7
Instrumente de plata in turism
Alaturi de plata in numerar a consumului de servicii si bunuri turistice inregistreaza o extindere continua. Cateva forme de decontare alternative:
Cecurile de calatorie - sunt emise de banci, companii de turism, companii de transport (aeriene) cu scopul inlocuirii banilor lichizi. Mecanismul utilizarii lor consta in achitarea acestora de catre beneficiar istitutiei care l-a emis; apoi posibilitatea cererii platilor oricarei banci care cumpara astfel de cecuri. Bancile platitoare isi recupereaza banii reemitand cecurile bancii care l-a emis si vandut.
Datorita cresterii diversitatii cecurilor s-au intensificat preocuparile legate de uniformizarea lor si implicit o crestere a gradului de securitate.
Subtipuri ale cecurilor de calatorie:
Eurocecurile - se gasesc sub forma unor carnete de cecuri in alb, dar si cu limita de suma, acoperite de disponibilul din contul deschis la banca emitenta
- sunt insotite de o carte de garantie ce cuprinde elemente de protectie pentru furt si falsificare
- asigura bancii platitoare incasarea certa a banilor
Cecurile VISA - nu se achita in totalitate de catre beneficiar la primire, dar diferenta este acoperita din contul acestuia, deschis la banca emitenta
- reprezinta un rezultat al concurentei bancilor americane fata de cele europene
- asimilat categoriei cecurilor este International Money Order - emise de marile societati turistice din Marea Britanie si SUA
- obtinerea cecurilor de calatorie se poate realiza direct de la bancile sau societatile emitente, respectiv indirect de la alte institutii care primesc astfel de cecuri in consignatie Ex: bancile romane
Voucher turistic - este o garantie de plata emisa de o agentie de voiaj turistic si pe care sunt inscrise numele turistului, perioada de sejur, serviciile turistice ordonate, sumele pe categorii de servicii si totalul lor
- caracteristica esentiala a lor reprezinta atat comenzile cat si mijloacele de plata a serviciilor, serviciile comandate nu pot fi conservate in bani
- serviciile prestate sunt diverse, ele pot fi clasificate prin vouchere particulare (pentru transport, cazare); dupa modul de organizare se diferentiaza:
vouchere pentru voiaje individuale
vouchere in grup insotit
- la emiterea lui este necesara rezervarea anticipata a serviciilor inscrise in el, indicarea tarifelor serviciilor ce vor fi prestate si incasarea contracostului acestuia
- dupa onorarea sau prestarea serviciilor, furnizorul acestuia trimite agentiei emitente originalul voucherului luat de la client sau duplicatul pe baza caruia se incaseaza contravaloarea lor prin banca
Cartile de credit sau cardurile - forma de substituire si reducere a utilizarii monetarului fiind introduce pentru prima data in SUA; dupa anii ’60 si in Europa de Vest
- au cunoscut o extindere ireversibila
- continua lor diversificare pentru acoperirea unor operatiuni variate a dus la aparitia mai multor tipuri de carduri dupa facilitatile oferite
Debit cardul - retragerea de numerar (CASH CARD), efectuarea platii unor bunuri si servicii, dar numai in limita disponibilitatilor din contul personal
Credit cardul - permite achizitionarea bunurilor, serviciilor sau retragerea de numerar in limita unui plafon prestabilit, prin deschiderea unei linii de credit
Store cardul - “cartile de magazine” emise de marile lanturi de magazine in scopul cresterii vanzarilor si a asigurarii loialitatii din partea clientilor prin facilitatile de plata oferite (efectuarea cumparaturilor oricand, achitarea datoriei se face in rate, rapid); este o varianta a Credit card
Cardul de garantare a cecului - garanteaza suma de plata inscrisa pe CEC, care are acoperire in contul personal al utilizatorului
Cardul multifunctional - de obicei Debit Card + alte functii (Carte de Garantare a Cec-urilor)
Smart card - permite derularea unor tranzactii mult mai sophisticate decat cardul cu banda magnetica, pentru ca este un circuit integrat cu microprocesor si memorie semiconductoare ce prelucreaza local toate informatiile necesare derularii unei tranzactii
In functie de emitent cardurile pot fi:
Carduri bancare - de banci, grupate pe 4 nivele de complexitate dupa posibilitatile de operare (de la 0-3)
Carduri private - ale comerciantilor, eliberate de marile lanturi de magazine
Carduri emise de institutii internationale specializate - ce se individualizeaza pe piata in calitate de proprietari de marca - VISA INTERNATIONAL; MASTER CARD; EURO CARD; AMERICAN EXPRESS, DINERS CLUB
Pe langa langa utilizarea cardurilor in viata si activitatile cotidiene, acestea au un rol tot mai important in contextual operatiunilor de plata in turism. Cu ajutorul lor turistii au posibilitatea achitarii consumatiei la restaurante, baruri, pot achizitiona lucruri, bilete, pot inchiria masini (altele), pot opera plati (cazarea), la unitatile affiliate companiilor emitente ale cardului.
Pe formulare speciale se inregistreaza numarul cartii de credit, numele posesorului si confirmarea de catre acesta prin semnatura a platii.
Curs 8
Serviciile turistice
Definitie si integrare:
In general serviciile sunt rezultatul activitatilor utile, prestate de institutii si persoane, destinate sa satisfaca necesitatile materiale sau spirituale ale individului sau geografiei umane. Avantajele serviciilor pot fi procurate si indirect prin intrebuintarea unui bun pentru care beneficiarul a dobandit dreptul de folosinta (Ex: dreptul de a calatori, de a folosi echipamente inchiriate). Serviciile nu se concretizeaza intr-un produs de sine statator => caracterul imaterial. Serviciile sunt grupate in sectorul tertiar.
Specificitatea serviciilor turistice, prin gama lor larga (agrement, divertisment, tratament, info-cultura) integreaza intr-un proces unitar domeniile foarte diferite cu organizarea destinatiei. O trasatura mult accentuata a serviciilor turistice comparata cu altele este suprapunerea temporala a produsului si consumului, deci nestocabilitatea care rezulta si din caracterul imaterial.
Prin sensibilitatea la conjunctura pietii, prin adaptarea conditiilor la evolutia cererii si prin fluctuatiile senzoriale caracterizeaza fenomenul turistic => grad mare de perisabilitate si dinamism.
Integrand elemente foarte variate prestatia turistica se caracterizeaza printr-o mare complexitate, aceasta este conditionata si de contactul nemijlocit prestator -consumator.
Calitatea sau clasificarea fortei de munca are un rol decisiv in turism, iar cheltuielile de munca vie sunt mai mari decat in alte ramuri. Notiunea de serviciu turistic trebuie inglobata in cea de produs turistic. Produsul turistic este rezervat asocierii potentialului turistic si a serviciilor specifice care-l pun in valoare.
Din p de v al functionalitatii se pune in evidenta o perioada de viabilitate, un ciclu de viata al produsului turistic. Are 5 faze:
1. Faza conceperii produsului turistic, bazata pe prospectarea pietei
2. Lansarea si acceptarea lui pe piata (oscilatii, esperimente si crestere lenta a vanzarilor)
3. Cresterea accelerata a vanzarilor
4. Faza de maturizare caracterizata prin penetrarea completa a pietei
5. Declinul produsului turistic datorita scaderii competitivitatii, dupa aparitia unor produse noi, tentante, se reduce volumul vanzarilor si profitul. Acum sunt necesare masuri pentru contracararea declinului vertiginos pana la o inlocuire cu un alt produs, viabil: publicitate, reduceri de tarife, gasirea de noi canale de vanzari si de profit, prin dirijarea rationala a activitatii intreprinderii turismului si prin selectionarea variantelor optime de actiune in functie de cerintele actuale si de perspectiva a pietei turistice.
Clasificarea serviciilor turistice:
Problematica gruparii serviciilor turistice in subsisteme tipizate s-a impus ca o necessitate inca de timpuriu in literature de specialitate. Aceasta se abordeaza prin prisma criteriilor:
- structura serviciilor prestate
- momentul derularii serviciilor
- dupa specificul cererii
- tipurile si formele de turism
- modalitati de plata
In functie de fazele derularii actului turistic
- servicii legate de calatorie - calatoria turistica presupune asigurarea in primul rand a serviciilor de transport cu mijloace adecvate, vizitarea unor obiective de pe traseu, servirea mesei in locurile cele mai potrivite + servicii auxiliare, obtinerea vizelor, operatiuni legate de bagaje, schimb valutar.
- servicii legate de sejur - sejurul turistic reprezinta un complex heterogen de servicii turistice de la prestatii cu caracter vital: cazare+masa, servicii de agrement+divertisment, servicii auxiliare
Un loc prioritar il au serviciile de tratament: balneo-medical
Caracterul apartenentei la turism a serviciilor oferite conduc la o departajare relativa in servicii specifice; situatie reflectata in SICTA (clasificarea standard internationala a activitatilor din turism facuta de ONT).
Dupa momentulsi forma cercetarii
1. Servicii solicitate spontan de catre turist, anterior calatoriei caracteristice turismului organizat sau semiorganizat
2. Servicii solicitate spontan, fie in momentul ajungerii la destinatie, fie pe traseu; predomina in cadrul turismului individual sau in grupuri mici neorganizate
Tipurile particulare de turism
- recreativ
- curativ presupune categorii specifice de servicii
- cultural
Servicii recreative: agremenet, divertisment
Servicii curative: balneo-medicinale
Servicii culturale: info-cultural
Criteriul principal se impune prin caracterul sau fundamental si este structurat pe serviciile prestate in turism
1. Servicii de organizare si promovare a programului turistic sunt primele in ordinea derularii. Integreaza activitati complese, premergatoare actului propeiu-zis. Se bazeaza pe o strategie coerenta de marketing (prospectarea pietei)
a) conceperea de oferte turistice
b) activitatea de informare a clientilor potentiali prin editarea de materiale informative: ghiduri, pliante publicitare, publicitate si prin retea cu publicul
c) demersuri pentru organizarea efectiva a programului turistic: achizitionarea de produse turistice de la prestatori individual sau in asociatii de turism (ANTEC), rezolvarea serviciilor de trasee si la destinatie, procurarea documentatiei de calatorie, inchirierea echipamentelor pentru turismul specializat. Modelul de derulare si satisfacere a activitatilor mentionate sunt conditii de baza a reusitei produsului turistic.
2. Servicii turistice de baza
a) transport turistic - rutier, aerian, feroviar, naval, special. Asigurarea legaturilor intre ariile emitente si centrele receptoare de turisti
b) cazarea - satisface necesitatea de odihna prin innoptari, dar si prin petrecerea confortabila a unui segment de timp din durata sejurului. Diferentierea formelor de cazare se face dupa gradul de confort
c) servicii de alimentatie - retea variata de unitati de alimentatie publica pe traseele turistice, chiar la bordul mijloacelor de transport, in locul destinatiei, prin retauratie hoteliera
3. Servicii cu caracter special - caracterizeaza tipurile de turism cu specific mai pronuntat, cel curativ, sportiv, rural, festivalier, de congrese. Serviciile de tratament balnear, cura hidro-minerala si climato-terapie (cele mai importante apartin statiunilor turistice)
4. Servicii complementare - completeaza pe cele cu caracter special
a) specifice turismului
- info-cultural - prin vizitarea de muzee de arta, case memoriale, edificii
- de divertisment, cultural artistic si sportiv - spectacole, competitii
- de agrement - drumetie
- distractii
Toate au o pondere crescanda in cadrul cererii si ofertei.
b) servicii nespecifice (auxiliare) comune cu cele prestate populatiei rezidente - servicii postale, de telefonie, financiar-bancar, comercial, medicale, transport in comun, reparatii, inchiriem, servicii personalizate (cosmetica, frizerie, coafor)
Curs 9
Serviciile de cazare
Capacitatea de cazare uprinde totalitatea formelor capabile de gazduire (innoptare).
Forme primare (de baza : cazare + masa in incinta): hoteluri, moteluri, hanuri, hotel plutitor
Structuri de cazare secundare (doar cazare): popasuri, champing, vile, sate de vacanta, camere
Daca se ia in considerare categoria de confort ele se declaseaza pe aproximativ 5 nivele. Categoria este indicata in general prin numarul de stele.
Cu toate eforurile facute de O.M.T. pe plan mondial nu exista un sistem unitar de incadrare, deci continutul categoriei de confort difera de la o tara la alta in functie de reglementarile ei.
In Elvetia clasificarea proprie care ia in considerare numai nivelu tarifelor practicate.
Majoritatea clasificarilor au totusi ca element comun gruparea unitatilor de cazare in categorii relativ omogene care ofera conditii apropiate de confort. Dupa statistici se observa ca majoritatea hotelurilor existente nu depasesc **.
Ex: in Franta hotelurile de ** si * reprezinta 85%. Ponderea scade treptat, ponderea cea mai mica o au celede **** si *****.
In timp pe plan mondial s-au format mari retele hoteliere internationale: cuprind hoteluri de categorii superioare.
Ex: - HOLIDAY INN (peste 300.000 de camere)
- ACCOR PULLMAN (200.000 de camere)
- MARRIOTT
- ITT SHARETON peste 100.000 de camere
- HILTON CORPORATION
Hotelurile care reusesc sa intre in aceste retele se bucura de o serie de avantaje:
- utilizarea numelui
- localizarea lor in spatiul unor intense fluxu
