Credinta se termina acolo unde începe îngrijorarea si îngrijorarea începe acolo unde se termina credinta. Credinta inseamnia sa crezi ceea ce nu vezi si sa vezi ceea ce crezi. Ateul nu-L poate gasi pe Dumnezeu din aceleasi motive pentru care hotul nu poate gasi un politist. O întrebare buna pentru un ateu este ca dupa ce a mancat o mancare gustoasa sa-l întrebi daca crede în existenta bucatarului. Sperantele cele mai intime ale unui ateu este ca Domnul sa nu intreprinda ceva ca sa-i tulbure planurile. Ateul este o persoana care flutura pumnii în vant împotriva lui Dumnezeu în a carui existenta nu crede.
Cand esti daramat pentru nimic,Dumnezeu te ridica pentru ceva!Cand ti se inchide o usa Dumnezeu itzi deschide una mai binecuvantata!Credinta vede INVIZIBILUL, crede INCREDIBILUL&primeste IMPOSIBILUL !
Cu credinta [in suflet] s-a indepartat Avraam de pamantul stramosilor sai, devenind un strain pe pamantul fagaduintei. A lasa un singur lucru in urma si a luat un singur lucru cu sine: a lasat in urma intelepciunea lumeasca si a luat cu el credinta; altfel, n-ar mai fi plecat si s-ar fi gandit ca e absurd s-o faca. Prin credinta Avraam a fost un strain pe taramul fagaduintei. In acest loc nimic nu-i amintea de ceva drag, si orice lucru, prin noutatea sa, ii indrepta sufletul catre o trista nostalgie. Si totusi el era alesul lui Dumnezeu, acela in care Domnul isi afla incantarea. Daca ar fi fost repudiat, daca ar fi fost parasit de gratia lui Dumnezeu, atunci ar fi priceput mai bine - dar asa era ca o batjocorire a propriei sale persoane si a credintei sale. A mai existat un om izgonit de pe pamantul stramosesc mult iubit. N-au fost dati uitarii nici el si nici elegiile sale, prin care amarnic a mai cautat si a aflat ceea ce pierduse. De pe urma lui Avraam nu avem nici o elegie. E omeneste a tagui, a plange alaturi de cel care jeleste, dar e mai maret sa crezi si e mai binecuvintat sa-l contempli pe credincios."
" Venerabile parinte Avraam ! Cand te-ai intors acasa de pe muntele Moria, n-ai avut nevoie de nici un panegiric care sa-ti controleze pierderea. Caci tu ai castigat totul si l-ai pastrat pe Isaac, nu-i asa ? Domnul nu ti l-a mai luat niciodata, iar tu l-ai avut bucuros la masa cortului tau de atunci si pana-n vecii vecilor. Venerabile parinte Avraam !
Mii de ani au trecut de la vremurile acelea, dar nu n-ai nevoie de vreun iubit tardiv care sa-ti smulga amintirea din cruzimea uitarii; pentru ca orice idiom isi aminteste de tine - si totusi , tu-ti rasplatesti iubitul mai glorios decit oricine , il binecuvantezi de atunci incoace la sanul tau. Venerabile parinte Avraam ! Al doilea parinte al neamului omenesc ! Tu care ai simtit primul si ai fost martorul acelei pasiuni imense ce dispretuieste lupta infricosatoare cu furia elementelor si puterilor creatiei pentru a se confrunta cu Dumnezeu, tu, care ai cunoscut primul acea patima suprema, expresia sfanta, pura si umila a nebuniei divine, admirata odinioara de pagani, iarta-l pe cel care, voind sa-ti aduca lauda, n-o face cum se cuvine. El a vorbit smerit, conform cu dorinta inimii sale, el a vorbit concis, pe potriva sa, dar nu a uitat nici un moment ca ai avut nevoie de o suta de ani ca sa capeti copilul batranetii tale impotriva oricarei asteptari, ca a trebuit sa scoti cutitul inainte de a-l pastra pe Isaac. El nu a uitat niciodata ca in 130 de ani tu nu ai depasit credinta "
Este foarte important cum si ce crezi despre Dumnezeu. Este fundamental insa, nu doar ce crezi despre Dumnezeu, ci daca Il crezi pe Dumnezeu. A crede despre Dumnezeu este religie in cele mai bune cazuri. A-L crede pe Dumnezeu si a te increde in El, este relatie.
Necredinta priveste la uriasi si actioneaza in consecinta, credinta priveste la Dumnezeu si actioneaza in consecinta numai dupa Cuvantul Sau, dupa promisiunile Sale.
Necredinta se bazeaza si depinde de ratiunea umana. Credinta se bazeaza si depinde total de ratiunea Divina.
Necredinta se bazeaza pe ceea ce vede, credinta se bazeaza pe ceea ce nu se vede cu ochiul fizic. Credinta vede invizibilul si face imposibilul.
Pe Dumnezeu nu Il poti intelege numai prin logica, ci Dumnezeu poate fi inteles cel mai bine prin credinta.
Credinta este cu mult superioara logicii.
Logica isi are ratiunea si locul ei in cautarea dupa Dumnezeu. Credinta insa este cea care raspunde la cautarile fiintei umane dupa Dumnezeu. Ratiunea este aceea care uneori ma apropie de Dumnezeu. Credinta este aceea care ma uneste cu El.
Cu logica nu-L poti gasi pe Dumnezeu niciodata, poate doar sa-L adulmeci. Prin credinta insa Il gasesti imediat.
Adevarurile supranaturale sunt cunoscute numai prin credinta.
Cel mai bun lucru pe care il poate face ratiunea este sa arate ca exista Dumnezeu; revelatia divina este singura posibilitate de a crede in Dumnezeu. Logica si dovezile arat si sustin credinta ca, dar nu si credinta in.
Cauta-L pe Dumnezeu prin credinta si Il vei gasi, daca Il vei cauta din toata inima.
