De cate ori,iubito,de noi mi-aduc aminte Oceanul cel de gheata mi-apare inainte Pe bolta alburie o stea nu se arata Departe doarä luna cea galbena,o pata Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasare pluteşte cu aripi ostenite Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pilc intreg de päsari,pierzandu-se-n apus Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare Nici rau nu-i pare-acuma,nici bine nu...ea moare Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi Suntem tot mai departe deolalta amandoi Din ce in ce mai sigur ma-ntunec si ingheţ Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti...
