Mihai al RomânieiMajestatea Sa Mihai I, Rege alRomânieiMihai al României în 2007.Rege al RomânieiDomnie20 iulie 1927 – 8 iunie 1930PredecesorFerdinand ISuccesorCarol IIDomnie6 septembrie 1940 – 30 decembrie1947Încoronare6 septembrie 1940 (la 18 ani)PredecesorCarol IISuccesorMonarhie abolităCăsătoritAna de Bourbon-ParmaUrmașiMargaretaElenaIrinaSofiaMariaCasa regalăCasa Regală a RomânieiImn regalTrăiască RegeleTatăCarol al II-lea al RomânieiMamăRegina ElenaNaștere25 octombrie 1921Sinaia, RomaniaSemnăturăMihai al RomânieiMembru de Onoare (2008)al Academiei RomâneMihai I, Rege al României,Principe al Romaniei, fost[1]Principe de Hohenzollern (n. 25octombrie 1921, Sinaia)[2][3][4],cunoscut în perioada domniei tatăluisău, Regele Carol al II-lea, ca Mihai,Mare Voievod de Alba-Iulia, afost suveran al României între 20iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum șiîntre 6 septembrie 1940 și 30decembrie 1947[5]. Este stră-strănepot al reginei Victoria a MariiBritanii și văr de gradul trei al regineiElisabeta a II-a. Mihai este una dintreultimele figuri publice în viață dinperioada celui de-al Doilea RăzboiMondial.Mihai a devenit pentru prima datărege al României după moarteabunicului său Ferdinand, în urmarenunțării la tron a lui Carol al II-leadin decembrie 1925. Detronat detatăl său, după doar trei ani dedomnie sub regență, a reprimitcoroana un deceniu mai târziu,după abdicarea forțată a lui Carol alII-lea, domnind peste regimulpro german al mareșalului IonAntonescu. Din 1941, regele Mihai afost mareșal al României[6]. La 10mai 1941, de ziua națională aRomâniei, prin decret semnat de IonAntonescu, regele Mihai a fostînălțat la gradul de mareșal,bastonul fiindu-i înmânat deconducătorul statului. [7]După colaborarea României cuGermania în al Doilea RăzboiMondial și după ce forțele sovieticeau pătruns pe teritoriul României,regele Mihai a organizat la 23 august1944 arestarea lui Antonescu. S-aopus guvernelor prosovietice dinanii 1945-1946. A fost constrâns săabdice la 30 decembrie 1947 și s-astabilit la Versoix (Elveția). Revenireasa în țară nu a fost permisă pânăîn 1997.Primii aniRegele Mihai, copilMihai s-a născut la Sinaia, fiu alRegelui Carol al II-lea și al prințeseiElena și nepot al Regelui Ferdinand I.Carol al II-lea a fugit împreună cuamanta sa Elena „Magda” Lupescu șia renunțat în 1925 la tron. Înconsecință, Mihai i-a succedat latron regelui Ferdinand la moarteaacestuia, survenită în iulie 1927.DomniaPerioada interbelicăDeoarece Mihai avea doar 6 ani, oregență a fost formată din prințulNicolae, patriarhul Miron Cristea șiGheorghe Buzdugan, președinteleÎnaltei Curți de Casație. În 1930, încontextul crizei economice, Carol alII-lea s-a întors în țară împreunăcu Elena Lupescu. Parlamentul l-adesemnat pe Carol rege iar pe Mihaidrept urmaș la tron cu titlul de„Mare Voievod de Alba-Iulia”. Înseptembrie 1940, Carol al II-lea i-aacordat puteri discreționaregeneralului Ion Antonescu care i-aimpus sa abdice in favoarea fiuluisau. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fostproclamat rege fără depunereavreunui jurământ pe constituție(abrogată la acea dată) și fără votulde aprobare al parlamentului(suspendat, redeschis abia în 1946).În schimb, Mihai a fost încoronat[8]cu Coroana de Oțel și uns rege dePatriarhul României NicodimMunteanu, în catedrala patriarhalădin București imediat dupăabdicarea lui Carol al II-lea, la 6septembrie, 1940[9]. Astfel, Mihai adomnit a doua oară doar „pringrația lui Dumnezeu”[8], ca regeabsolut, de drept divin, nu șiconstituțional. Legal, însă, Mihai nuputea exercita prea multă autoritate,în afara prerogativelor de a fi șefulsuprem al armatei și de a desemnaun prim-ministru cu puteri depline[10], numit „Conducător”.Regele Mihai I, în calitate de mareșalși comandant suprem al armateiromâne, a fost decorat prin jurnalulConsiliului de Miniștri din 8noiembrie 1941 cu toate cele treiclase ale Ordinului Mihai Viteazul,fiind singurul deținător în aceastăsituație, alături de mareșalul IonAntonescu.Întoarcerea armelor contraGermaniei nazisteRegele Mihai în tinereţeÎn august 1944, pe măsură cearmatele Uniunii Sovietice seapropiau de frontiera estică aRomâniei, Mihai s-a alăturatpoliticienilor favorabili Aliaților, careîi includea pe comuniști. La 23august 1944 Mihai l-a destituit și l-aarestat pe Antonescu. În aceeașinoapte, noul prim-ministru,generalul locotenent ConstantinSănătescu, l-a încredințat peAntonescu comuniștilor, care l-aupredat sovieticilor la 1 septembrie1944.[11][12] Într-un apel radiodifuzatcătre națiune și armată, Mihai aproclamat loialitatea României fațăde Aliați, a acceptat un pretinsarmistițiu oferit de aceștia, aordonat încetarea focului împotrivaAliaților și a declarat războiGermaniei.[13] Acestea, însă, nu auîmpiedicat o ocupație sovietică,rapidă, nici capturarea de cătreURSS a circa 130.000 de militariromâni, duși ulterior în prizonieratîn Uniunea Sovietică, unde mulți aupierit în lagăre de muncă forțată[14]. Armistițiul cu Aliații a fost semnattrei săptămâni mai târziu, la 12septembrie 1944, „în termeniimpuși aproape în întregime deUniunea Sovietică”[14], ca oconsecință, între altele, și a faptuluică aceasta își desfășurase forțelearmate pe tot teritoriul României. Înaceastă situație , unii au consideratlovitura de stat drept „capitulare”[15],o „predare”[14][16]„necondiționată”[17] în fațasovieticilor și a aliaților lor. RegeleMihai a evitat soarta unui alt fost aliatgerman, prințul Kiril, regentulBulgariei, executat de sovietici în1945, și a fost ultimul monarh dinspatele Cortinei de fier care să-șipiardă tronul. Actul de la 23 August1944 se estimează a fi scurtat AlDoilea Război Mondial cu șase luni,salvând sute de mii de viețiomenești. Totodată, aceasta a oferitarmatei române posibilitatea de aelibera nordul Transilvaniei de subocupația ungară. La sfârșitulrăzboiului, regele Mihai a fostdecorat de președintele SUA HarryS. Truman cu Legiunea de Merit încel mai înalt grad (Comandant Șef).Mihai a mai fost decorat și de IosifV. Stalin cu Ordinul Victoria cudiamante, „pentru actul curajos alcotiturei hotărâte a politicei Românieispre ruptura cu Germania hitleristăși alierea cu Națiunile Unite, în clipacând încă nu se precizase clarînfrângerea Germaniei”, potrivitdescrierii oficiale a decorației[18].Liderul comunist albanez EnverHodja[19] considera că Mihai ar fifost decorat cu Ordinul Victoriadatorită capitulării sale în fațasovieticilor, într-o situație în care nuputea face altceva.Unii susțin[20][21] că lovitura de stata făcut posibil avansul mai rapid altrupelor lui Stalin în România și înEuropa, în detrimentul trupelorAliaților occidentali. Alții văd[22] înabsența de-a lungul anilor a unorinvitații pentru Mihai la majoritateafestivităților din Occident dedicateZilei Victoriei în cel De-al DoileaRăzboi Mondial, o condamnaretacită a loviturii sale de stat. Mihai nua fost invitat la cea de-a 60-aaniversare a Zilei Victoriei de vreunstat vestic; a fost invitat doar laserbările din Rusia și la anumitecomemorări din Cehia și Slovacia[23].Domnia sub regimul comunistOrdinul VictorieiLa 6 martie 1945, la presiunileocupantului sovietic, Mihai a acceptatun guvern prosovietic dominat dePartidul Comunist Român, prim-ministru fiind numit Petru Groza.Sub regimul comunist, Mihai afuncționat ca simplu șef de stat fărăautoritate.Între august 1945 și ianuarie 1946,Mihai a încercat fără succes - princeea ce s-a numit mai târziu „grevaregală” - să se opună guvernuluicomunist al lui Petru Groza,refuzând să-i semneze decretele. Lapresiuni sovietice, britanice șiamericane[24], regele Mihai arenunțat în cele din urmă laopoziția sa față de guvernulcomunist, încetând să-i mai cearădemisia.Nu i-a amnistiat pe Ion Antonescusau pe liderii opoziției, victime aleproceselor politice comuniste,deoarece, potrivit unei interpretări,constituția îl împiedica să facăaceasta fără contrasemnăturaministrului comunist de justiție. Altesurse, precum memoriile mătușiiregelui, principesa Ileana deHabsburg[25], citându-l pe fostulmembru în biroul politic executiv alPCR, spion sovietic, ministru alapărării naționale[26][27] șipresupus amant al Ilenei[28], EmilBodnăraș, afirmă că, dacă regele arfi refuzat să semneze sentințele decondamnare la moarte a deținuțilorpolitici condamnați pentru „crimede război”, guvernul comunist i-ar fisusținut decizia: „Păi, dacă regeledecide să nu semneze sentința lamoarte, vă promit că îi vom sprijinipunctul de vedere.” Principesa Ileanase îndoia că regele ar fi fost deacord să semneze un documentneconstituțional, precum o sentințăla moarte, emisă de tribunale politiceneconstituționale: „Știți prea bine(...) că regele nu va semna niciodatăde bună voie un astfel de documentneconstituțional. Dacă o va face, vi-lva pune în brațe și guvernuldumneavoastră va purta vina înfața întregii națiuni. Cu siguranțăcă nu vă doriți acest handicapadițional în acest moment!” Ultimulcoleg de celulă al celei maiimportante victime comuniste, IuliuManiu, liderul opozițieianticomuniste și președinte al PNȚ,partidul câștigător în alegerilegenerale din 1946, fraudate decomuniști , a mărturisit procurorilorcomuniști că Maniu l-ar fi înjurat peMihai din spatele gratiilor închisoriipolitice în care a decedat, pentru cănu făcuse nimic în apărareațărăniștilor, în ciuda multor serviciiaduse de aceștia monarhiei.[29]AbdicareaActul de abdicare a regelui Mihai ICasa regală deHohenzollern--SigmaringenCarol IRegina soțieRegina ElisabetaCopiiPrincipesa MariaFerdinandRegina soțieRegina MariaCopiiPrințul CarolPrințul NicolaePrincipesa ElisabetaPrincipesa MariaPrincipesa IleanaPrințul MirceaCarol al II-leaRegina soțieRegina ElenaCopiiPrințul MihaiMihai IRegina soțieRegina AnaCopiiPrincipesa MargaretaPrincipesa ElenaPrincipesa IrinaPrincipesa SofiaPrincipesa MariaÎn noiembrie 1947, Mihai a călătoritla Londra la nunta viitoarei regineElisabeta a II-a, ocazie cu care acunoscut-o pe prințesa Ana deBourbon-Parma, care urma să-idevină soție. Regele Mihai „nu avrut să se întoarcă, darpersonalități americane și britanice[prezente la nunta regală] l-auîncurajat să o facă”, conform unor„cercuri regaliste românești” citatede Washington Post[30]. Mihai arevenit acasă „la sfatul expres al luiWinston Churchill”, care „se spunecă l-ar fi sfătuit pe Mihai că «maipresus de orice, un rege trebuie săfie curajos»”. Potrivit propriei salerelatări[31], regele Mihai nu a avutastfel de intenții de a nu reveniacasă.După întoarcerea sa în România,Mihai a fost silit să abdice la 30decembrie 1947. Comuniștii auanunțat abolirea monarhiei șiinstaurarea unei republici populare șiau transmis la radio înregistrareaproclamației regelui despre propriasa abdicare[32]. În ședințaextraordinară din 30 decembrie1947 a cabinetului, Petru Groza adeclarat următoarele: Doamnă șidomnilor miniștri, vreau să văcomunic că actul acesta s-a făcutprin buna învoială. Regele aconstatat – așa cum este scris aici –că instituția monarhiei era o piedicăserioasă în calea desvoltăriipoporului nostru. Istoria vaînregistra o lichidare prietenească amonarhiei, fără zguduiri – cumpoate inamicii noștri ar fi dorit. Ca săutilizez o expresie a reginei-mame,poporul a făcut azi un divorț șidecent, și elegant de monarhie. Prinurmare, și actul acesta este la fel cucelelalte acte din istoria guvernăriinoastre. Vreau să se știepretutindeni – și aceasta este foarteimportant – că lucrul acesta s-afăcut cu cumințenie, la timpul său.Noi mergem înainte pe drumulnostru, cu minimum de zguduiri lamaximum de foloase. Vom îngrijica fostul rege să plece liniștit, așacum se cuvine, pentru ca nimeni sănu poată avea un cuvânt de reproșpentru acela care, înțelegând glasulvremurilor, s-a retras”[33]. La 3ianuarie 1948, Mihai a fost silit săpărăsească țara, urmat la peste osăptămână[34], de principeseleElisabeta de România și Ileana deHabsburg, care, potrivit ziarului TheNew York Times, au colaborat atâtde strâns cu rușii, încât au devenitcunoscute drept «mătușile roșii» aleRegelui.[35]Există câteva relatări asupramotivelor abdicării lui Mihai. Potrivitacestuia, prim-ministrul comunistPetru Groza l-ar fi amenințat cu unpistol[36][37][38] și cu șantajul căurma să execute 1.000 de deținuțistudenți dacă nu abdică.[39] Într-uninterviu din 2007 pentru New YorkTimes[40], Mihai rememoreazăevenimentele: A fost șantaj. Mi-auspus "Dacă nu semnezi imediat,suntem obligați - de ce obligați, nuștiu - să ucidem peste 1.000 destudenți pe care-i aveau înpușcărie. Potrivit revistei Time,[2]guvernul comunist ar fi amenințatcu arestări ulterioare a mii deoameni, nu cu unele anterioare, șică apoi va scufunda țara în sânge,dacă Mihai nu abdică. Pe de altăparte, potrivit unor articole dinJurnalul Național[41][42], din careunul citează arhivele Securitățiiromâne[41], abdicarea regelui Mihaiar fi fost rodul negocierilor sale cuguvernul comunist, nu al vreunuișantaj , negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din țară însoțitde bunurile solicitate și de o partedin suita regală[42]. Potrivit cărțiiSpecial Tasks: The Memoirs of anUnwanted Witness -- A SovietSpymaster, autobiografice a fostului șef alserviciului de spionaj sovietic NKVD,generalul maior Pavel Sudoplatov,ministrul adjunct de externe sovieticAndrei Vâșinski ar fi purtat personalnegocieri cu regele Mihai în vedereaabdicării , garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită luiMihai în Mexic[43]. Referitor laepisodul controversat al amenințăriicu pistolul de către prim-ministrulde atunci, Petru Groza, regina-mamă Elena ar fi declarat, conformarhivei fiicei lui Petru Groza, căacesta s-ar fi comportat cu familiaregală „ mai bine ca un părinte”, iarcă la 30 decembrie 1947, ziuaabdicării, „poporul a făcut un divorț- și decent și elegant - demonarhie”.[44]Potrivit liderului comunist albanezEnver Hodja[45], care rememoreazăconversațiile avute cu lideriicomuniști români privind abdicarearegelui, Mihai ar fi fost amenințat decătre liderul PCR GheorgheGheorghiu-Dej cu un pistol și nu dePetru Groza, pentru a determinaabdicarea. Regele ar fi fost apoi lăsatsă plece din țară însoțit de câtevapersoane din anturaj și, după cumconfirmă liderul sovietic NikitaHrușciov, rememorând confesiunilefăcute de Dej,[46] cu orice bunuridorite, inclusiv cu rubine și aur[45].Hodja nu menționează în cartea savreun șantaj comunist cu vreoexecuție, dar afirmă că lideriicomuniști români l-ar fi amenințatpe Mihai cu trupele lor armate loiale,care încercuiseră palatul regal șitrupele acestuia, loiale lui Mihai.Potrivit unei relatări din revista Time[47], la începutul lui 1948 ar fi existatnegocieri între Regele Mihai șiguvernul comunist privindrecuperarea unei părți din averealăsată în România, ceea ce ar fiîntârziat denunțarea abdicării dreptilegală.Există rapoarte[48][49][50][51][52][53] conform cărora autoritățilecomuniste române, obediente fațăde Stalin, i-au permis regelui Mihaisă scoată din România 42 detablouri valoroase din proprietateaCoroanei României în noiembrie1947, „pentru a pleca mai repede dințară”[54]. Unele dintre acestetablouri au fost, se pare, vânduteprin intermediul faimosului negustorde artă Daniel Wildenstein[50]. Unuldintre tablourile aparținând CoroaneiRomâniei, despre care se presupunecă ar fi fost scoase din țară de regeîn noiembrie 1947, a revenit înpatrimoniul național în 2004 cadonație[55][48][56] făcută de JohnKreuger, fostul soț al fiicei regeluiMihai, Principesa Irina. În 2005,prim-ministrul Călin PopescuTăriceanu[57] a declarat căacuzațiile aduse regelui Mihai de a fiscos din țară tablouri ale Coroaneisunt „mai mult decât îndoielnice” șică guvernul român nu are nici odovadă a unor astfel de acțiuni aleregelui Mihai, susținând că, pentruperioada anterioară anului 1949,guvernul nu are o evidență alucrărilor de artă preluate din fostelereședințe regale. Potrivit unoristorici[58], există, totuși, atarievidențe oficiale, începând cu aprilie1948, una fiind chiar publicată înMonitorul oficial din iunie 1948.Potrivit biografiei autorizate Michaelof Romania: The King and theCountry (2005), semnată de IvorPorter[53], un prieten al familieiregale, care citează din jurnalul intimal reginei-mamă Elena, familia regalăa scos din țară tablouri cu ocaziavizitei acesteia din noiembrie 1947 laLondra, prilejuită de căsătoriaviitoarei regine Elisabeta a II-a.Potrivit aceluiași jurnal, două dinaceste tablouri, semnate de El Greco,au fost vândute în 1976. Totuși,mulți alți editorialiști neagă acestcadou comunist făcut regelui șiconsideră aceste acuzații dreptpropagandă comunistăantimonarhistă .Potrivit unor documente de arhivă,recent declasificate, ale ministeruluibritanic de externe, Foreign Office,când regele Mihai a părăsit România,valorile sale financiare se ridicau la500.000 franci elvețieni[59].Acestea ar fi fost, se pare, primite dela guvernul comunist, conformtranscrierilor sovietice recentdeclasificate[60] ale convorbiriloroficiale dintre Stalin și prim-ministrulromân Petru Groza. Regele Mihai anegat în repetate rânduri în trecut[61][62][63] că guvernul comunist i-ar fi permis să ia cu sine în exil vreovaloare financiară sau bunuri devaloare în afară de patru automobilepersonale, încărcate în douăvagoane de tren. În timpul viziteiulterioare la New York din martie1948[64], Mihai și-a permis sămeargă la cumpărături pe FifthAvenue, artera comercială cea maiscumpă din lume[65]. Deasemenea, lui Mihai i-a plăcut atât demult avionul în care a survolatStatuia Libertății, încât s-a gândit căl-ar putea cumpăra[64].În ianuarie 1948[2], Mihai a începutsă se autointituleze prinț deHohenzollern[3][66], folosind pentruprima dată în loc de rege un titluretras familiei regale române de casade Hohenzollern din Germania întimpul primului război mondial,recunoscând prin aceasta că la aceadată nu mai era regele României.Totuși, în cele din urmă, în martie1948, Mihai își denunța abdicarea cafiind smulsă cu forța și ilegală.Revista americană "Time" susținecă lui Mihai i-au trebuit peste douăluni pentru a denunța abdicarea,deoarece negociase cu comuniștiirecuperarea unor proprietăți dinRomânia[47], în ciuda unui articolanterior cum că Bucureștii i-ar fipermis să scoată din țară numai3.000 de dolari americani, patruautomobile și o decorație cudiamante și rubine, acordată decătre Stalin[67]. De atunci, Mihai sesemnează ca "Regele Mihai deRomânia".Unii monarhiști români[68], pentrucare Mihai e rege doar de dreptdivin, nu și constituțional, deoarecenu a jurat pe constituție și nu a fostinvestit în funcție de parlament în adoua domnie, consideră abdicarealui din 1947 drept nulă,argumentând că aceasta a fost unact pur constituțional, nu religios,care nu îl poate decădea dintr-opoziție în care a fost pus deDumnezeu. Aceiași monarhiștisusțin că, în calitate de regeabsolut, neconstituțional, de dreptdivin, Mihai reprezintă singur și pedeplin statul român și că, înconsecință, el poate dispune dupăcum dorește de proprietățilestatului, inclusiv de tablourileCoroanei, care-i aparțin și de alcăror „furt” a fost acuzat.Cu toate că s-au lansat diverseipoteze conform cărora regele Mihaiar fi plecat cu averi mari din țară,relatările despre viața sa din exildovedesc faptul că acesta a trebuitsă-si câstige existenta prin propria-imunca si nu a dus nicidecum un trailuxos pe baza vreunei averi cu carear fi părăsit România.[69]Viața după pierderea tronuluiÎn iunie 1948 s-a căsătorit cuprințesa Ana de Bourbon-Parma,cunoscută și sub numele de reginaAna a României, cu care are cincifiice. Autoritățile române comunistei-au retras cetățenia română înacelasi an. Până la sfârsitul anului1948, cei doi locuiesc la Vila Spartalângă Florența, locuința reginei-mamă Elena, iar din 1949 laLausanne, unde se naște prima fiică,principesa Margareta. Tot laLausanne se nasc principesele Elena,în 1951, și Irina, în 1953.Între timp, familia se stabilește înMarea Britanie[70], unde va locuitimp de șase ani, până în 1956, laBramshill House în Hampshire și laAyot St-Lawrence, în Hertfordshire.Pentru a-și câștiga existența, Regelesi Regina au înființat o fermă de puiși au construit un mic atelier detâmplărie.[71][72]Regele a păstrat încă de atuncilegătura cu evenimentele din țară,primind săptămânal rapoarte,analize și noutăți de la generalulLazăr, pe care îl vedea in fiecaresăptămână la Londra. Deasemenea, familia a păstrat contactestranse cu familia regală britanică, înspecial cu regina Elisabeta a II-a și cuprincipesa Marina, ducesă de Kent.Regele, Regina si principesele s-auîntors în Elveția în 1956, după oscurtă sedere de trei luni la VilaSparta.Regele Mihai semnase uncontract cu compania aeriană LearJets and Co, la Geneva. Familia s-ainstalat la Versoix, un mic oraș depe malul lacului Geneva, la câțivakilometri de orasul Geneva.Aici aulocuit peste patruzeci și cinci de aniși tot aici se află, pentru moment,casa familiei. Principesa Sofia s-anascut la Atena, în 1957, iarprincipesa Maria la Copenhaga, în1964.În anul 1958 Regele a opritcolaborarea cu Lear, iar un an maitarziu, în 1959, a înființat ocompanie de electronică și demecanisme automate numitaMetravel. Compania a funcționatbine până in 1964, producândelemente pentru calea ferată șisisteme de alarmă și vânzândavioane de ocazie.[73][74]Dar, dupacinci ani, presiunea concurențeidevenise prea mare, asa că Regele sicei doi asociati au decis sa vândăcompania. Regele a urmat, deasemenea, cursuri de broker laBursa din Wall Street.A patronat fără succese notabileComitetul Național Român, un grupcare avea drept scop apărareaintereselor românești în Occident,prezentat uneori ca guvern românîn exil, dar căruia democrațiileoccidentale nu i-au recunoscutniciodată acest caracter.În 1992, la trei ani după revoluțiaRomână din 1989 prin care a fostînlăturat guvernul comunist, noulguvern român i-a permis regeluiMihai să revină în țară pentru aparticipa la prăznuirea Paștelui.Regele a fost întâmpinat depopulație cu o simpatie deosebită.În București, peste un milion depersoane au ieșit în stradă pentru a-l vedea. Popularitatea regelui aîngrijorat guvernul președintelui IonIliescu, regelui interzicându-i-seaccesul în România pentru următoriicinci ani. În 1997, după înfrângereaelectorală a lui Iliescu de cătrepreședintele Emil Constantinescu,România i-a reactivat regelui Mihaicetățenia română și i-a permis săîși reviziteze propria țară.Regele Mihai locuiește actualmentepreponderent în Elveția la Aubonneși în perioade mai scurte înRomânia, fie la castelul său de laSăvârșin din județul Arad, fie lapalatul Elisabeta din București, pus ladispoziția sa prin decizieparlamentară.Copiii regelui Mihai [75]:Margareta (Margareta deRomânia-Duda) (născută în1949)Elena (Helen Nixon McAteer)(născută în 1950)Irina (născută în 1953)Sofia (născută în 1957)Maria (născută în 1964).Atât Elena cât și Irina au fii și fiice.Sofia, a cărei căsătorie nu a fostaprobată de tatăl ei, are o fiică.Potrivit legii salice de succesiune, cuvalabilitate în ultima constituțiedemocratică a regatului România,cea din 1923, la moartea regeluiMihai (presupunând că nu mai arebăieți), în absența schimbăriiconstituției, care ar necesitarestaurarea monarhiei, succesiunearevine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia, prințulKarl Friedrich de Hohenzollern,aflându-se pe prima poziție înordinea de succesiune. (Vezi șiOrdinea de succesiune la tronulRomâniei.)La 30 decembrie 2007, într-oceremonie privată[76], Mihai apromulgat noul statut al casei regale,intitulat Normele fundamentale aleFamiliei Regale a României[8], un actnedemocratic[77], cu însemnatateeminamente simbolică, în absențaaprobării Parlamentului[78][79], încomparație cu Legea vechiuluiStatut din 1884, pe care încearcă săîl înlocuiască, act prin care adesemnat-o pe principesa Margaretadrept moștenitoare a tronului cutitlurile de Principesa Moștenitoare aRomâniei și de Custode al CoroaneiRomâniei. Cu aceeași ocazie, Mihai acerut parlamentului ca, în cazul încare națiunea română șiparlamentul României vor considerapotrivită restaurarea monarhiei, sărenunțe la aplicarea legii salice desuccesiune.La 10 mai 2011, pe fondul unorprocese în Germania referitoare lafostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, darsi a temerii, conform unora, privindeventuale pretenții aleHohenzollernilor germani la șefiaCasei Regale române[80][81], Mihai arupt legăturile istorice și dinastice cuCasa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numelefamiliei sale în "al (a) României" și arenunțat la titlurile conferite lui șifamiliei sale de către Casa princiară.[1]
