Te-am iubit prea mult. . .
Te-am adorat şi regret asta. . .N-ai meritat.
Eram o copilă naivă şi am fost atrasă de tine într-un "joc" căruia nu i-am făcut faţă şi care nu era de mine.
Voi regreta toată viaţa mea greşeala asta, greşeala vieţii mele care mi-a spulberat SPERANŢA. . .
Atingerea, privirea, nepăsarea, răutatea, indiferenţa ta, mi-au ucis sufletul încetul cu încetul în secret. . .A trecut un an şi ceva, dar lacrimile curg pe obraz la fel ca la început.
M-am închis în mine, eu cu suferinţa mea deşi nu las asta la vederea nimănui. Zâmbesc, râd, mă distrez, îmi doresc un nou început, dar nu sunt capabilă de nimic, de fapt.Mă simt goală, secătuită de puteri. . .
Inima mea a îngheţat şi eu trăiesc doar cu trecutul, cu amintirea ta şi cu o poză.
Simt că totul mi-a scăpat de sub control şi mi-e frică să nu rămân "o stană de piatră". . .
