TEXTE PT TOTII IMPORTANTE!!! 12.04.2008
Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta
Ca pe un cer de cantec in lumea de dureri.
Am dat navala-n viata spre tot ce ochiu-ncanta
Si-am intalnit durerea dar cerul nicaieri.
Am cautat iubirea ca pe un cer al firii
Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic.
Sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii
Si-am spart in tandari cupa caci n-am gasit nimic.
Am cautat zadarnic,dar intr-o primavara
Am intalnit in cale deodata un drumet
Pe umerii sai trudnici,purta o grea povara
O sarcina de zdrente si cioburi fara pret.
Trecea pe-o cararuie intampinand batjocuri
Lasand sa-i rupa cainii din haina cate-un fald.
Urca pe colti de stanca si-n urma lui pe-alocuri
Vedeai pe piatra rece sclipiri de sange cald.
Si totusi in privire avea un cer de taina
Cum n-am vazut in lume in ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara,dar am cazut cu spaima
Caci mult mai grea ca plumbul era povara lui.
M-am ridicat degraba si l-am ajuns din urma
Sa aflu ce comoara in sarcina a strans
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma
Cand am privit prin zdrente,cutremurat de plans.
Caci se vedea-n povara un clocot ca de cloaca
Un colcait de drojdii,un spumeg de scursuri,
Tot ce-i murdar si putred in lumea asta-ntreaga
Vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.
Dar unde duci straine povara ta ciudata?
Povara de osanda sub care te apleci?
Am intrebat drumetul si El mi-a spus in soapta:
Spre apele uitarii ca s-o arunc pe veci.
Dar tu,vorbi strainul,urcand incet privirea
Dar tu pe cine cauti innourat si crunt?
Eu...am soptit in sila...cautam iubirea
Iubirea?...fu raspunsul strainului...EU SUNT!
*_*ADEVARATA SLUJIRE*_*
Speranta din inima ta
Va prinde aripi...va zbura...
Si-ti vei lua locu-n paradis
Daca vei face ce ti-a scris:
Sa-ti iei talantul daruit si sa-l multiplici indoit,
Sa-ti iei vasul cu mir,sa-I speli picioarele umil,
De sti sa-ti pleci capul smerit,de oameni sa te faci iubit.
Domnul tau te-a modelat
Cu-n scop bine determinat:
Pe tine sa te daruiesti
Asta inseamna sa SLUJESTI.
*_* INIMII MELE *_*
Triunghi de sânge, carne şi ţesuturi
Ce baţi cu milioane de bătăi
În tine se-mpreună-atâtea căi
Şi prea ades devi sălaş de fluturi!
Ce forţă, ce mecanică te mişcă
Ce plămădeală ai, din ce atom?
Eşti o pendulă sacră pentru om
Şi-n pulsul tău e-o tainică morişcă!
Ştiut-ai tu, nepreţuit tezaur
Că-n tine stă viaţa pe pământ,
Că porţi în tine zbucium, jale, cânt
Fiind simţirilor potir de aur?
Fără de tine omul e nimic!
Cu tine e stăpân pe rostul vieţii!
Plăpândă eşti ca roua dimineţii
Şi tare ca tulpina unui spic!
Te stingi misterios ca o candelă
Te dărui celor mai sublime năzuinţi
Te-nduioşează braţele fierbinţi
Şi-o rugăciune caldă din capelă!
Acela care te-a creat, a pus în tine
Un dor de veşnicie şi de El
Să zboare-n slavă ca un porumbel
Cu aripi de neprihănire pline.
Ca să-nţelegi iubirea Lui cea mare
Te-nalţi arzând la porţile de cer
Şi strângi uimită-n cuibu-ţi efemer
Fărâme de comori nepieritoare.
Când te deschizi la Adevărul veşnic
Coboară Însăşi Trinitatea-n tine
Şi-n umilinţa care se cuvine
Devi ectenie, altar şi sfeşnic!
De nu l-ai fi primit pe Salvatorul
Te-ar fi învins tăcerea şi amarul
Dar te-ai înnobilat treptat cu Harul
Şi-acum aştepţi să-ţi iei spre Dânsul zborul.
*_* E PRIMAVARA *_*
Pe ramul meu s-au cuibărit lăstunii
Acum, în pragul nou de primăvară.
Cuvinte nasc cuvinte din borangicul lunii
În sufletu-mi din care se-adapă-o căprioară.
Cărând povara nopţii doi greieri se-nvăpaie
Să-mi cânte la fereastră triumful aşteptat.
Ninsori de amintiri şi gânduri în şuvoaie
Din peştera tăcerii zglobiu s-au deşteptat.
E primăvară, lume! O nouă zugrăveală!
Trecute, alungate-s a iernii cataclisme.
Se-mbracă-n curcubeu şi-n haină de vestală
Natura, Viaţa, Timpul. Cereşti eufemisme.
Să înflorim şi noi din muguri de citron
Să ne-mbrăcăm cu raze de cânt şi de iubire
Parfum preponderent din crinul de Sharon
Să răspândim. Curând, soseşte-al slavei Mire!
*_*ÎŢI CER IERTARE...*_*
Îţi cer iertare Tată
De timpul irosit
Când n-am parcurs Scriptura,
Când nu Te-am proslăvit.
Mă iartă, O, Părinte
C-adeseori în grabă
N-am dat încurajare
La o fiinţă slabă...
Şi nu întotdeauna
Am revărsat iubire
Spre cei ce îmi dădeau
Sfidare şi jignire.
Iar, uneori, când valuri
În luntrea mea izbeau
Durerea şi-ndoiala
De tot mă copleşeau.
Dar Tu-mi cunoşti viaţa
Şi mă inunzi cu Har
Vrei să mă speli de vină,
De-un obicei murdar.
O, iartă-mi nepăsarea
(Ce uneori mă-nvinge)
Şi pune-n mine zelul
Ce nu se poate stinge.
Fugit-am ca şi Iona
De sfânta datorie
O, spală-mi vina asta
Şi dă-mi euforie!
Revarsă-ţi îndurarea
Peste fiinţa-mi slabă
C-adesea a tânjit
După a lumii slavă.
Îţi cer iertare Tată,
Îţi cer iertare-acum
Că n-am fost totdeauna
Pildă pe-ngustul drum.
Doresc de-aci ‘nainte
Să lupt mai cu ardoare
Să-nflăcărez în mine
Speranţa ce nu moare.
Eşti bun şi eşti puternic
Doar Harul Tău mă ţine
Hambarele-Ţi cereşti
Sunt cu-ndurare pline.
*_* DRAGOSTEA *_*
E o Floare de Mai ce se deschide gratios ?
Ori e-un Soare ce se ‘nalta-n zare grandios ?
Un Trandafir Regal ce-ti inmiresmeaza viata ?
Sau un Zambet cald ce-ti insenineaza fata ?
Dorul de necuprins si de nepatruns sa fie oare ?
Ori e-un Mister dureros de dulce ce nu moare ?
O Raza de soare, ce inimi incalzesti ?
