peperonity Mobile Community
Welcome, guest. You are not logged in.
Log in or join for free!
 
New to peperonity.com?
Your username allows you to login later. Please choose a name with 3-20 alphabetic characters or digits (no special characters). 
Please enter your own and correct e-mail address and be sure to spell it correctly. The e-mail adress will not be shown to any other user. 
This password protects your account. To avoid typos it must be entered twice. Please enter 5-20 alphabetic characters or digits (no special characters). Choose a password that is not easy to guess! Never disclose your password to anyone. 
This password protects your account. To avoid typos it must be entered twice. Please enter 5-20 alphabetic characters or digits (no special characters). Choose a password that is not easy to guess! Never disclose your password to anyone. 
Stay logged in
Enter your username and password to log in. Forgot login details?

Username 
CAUTION: Do not disclose your password to anybody! Only enter it at the official login of peperonity.com. We will never ask for your password in a message! 
Login
Stay logged in

Share photos, videos & audio files
Create your own WAP site for free
Get a blog
Invite your friends and meet people from all over the world
All this from your mobile phone!
For free!
Get started!

You can easily invite all your friends to peperonity.com. When you log in or register with us, you can tell your friends about exciting content on peperonity.com! The messaging costs are on us.
Meet our team member Sandy and learn how to create your own mobile site!

9.3. Invatarea - Stilurile de invatare - psiho-pedagogia



9.3. Invatarea - Stilurile de invatare
Stilurile de invatare

In opinia lui Kolb, stilul de invatare desemneaza caile concrete prin care individual ajunge la schimbari de comportament prin intermediul experientei traite, al reflectiei, experimentului si conceptualizarii.

Stilul de invatare implica o coerenta, o constanta a strategiilor, elevul adoptand o maniera particulara de a invata, independent de caracteristicile specifice sarcinilor de invatare.

Stilul specific unui anume elev, se aplica, in general, mai multor situatii, fiind stabil pe o perioada mai lunga de timp, stabililatea devenind, o notă distinctă a acestor stiluri.

Stilurile de invatare au un inţeles mai larg decat stilurile cognitive, in sensul că ele includ, pe lângă, funcţionarea cognitiva şi preferinte generale pentru diverse tipuri de situatii de invatare. Ele includ, nu numai elemente cognitive, ci şi elemente afective şi psihomotorii, structurate in mod specific la nivelul subiectului, inclusive anumite caracteristici ale instruirii şi seturi de prescriptii instructionale care insotesc realizarea efectivă a invatarii.

Stilul de învăţare este unic. Copiii au nevoie să afle cum funcţionează creierul lor, pentru a achiziţiona şi procesa cât mai eficient o nouă informaţie, ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa, cum abordează un examen, cum rezolvă probleme, cum oameni diferiţi învaţă în moduri diferite, cum pot aplica o strategie.

Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să acţioneze în grup, altora să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare. Mulţi oameni învaţă în moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială, educaţie, vârstă, naţionalitate, rasă,cultură, religie.

Stilul de învăţare se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce am învăţat”. Acesta ne arată calea şi modalităţile în care învăţăm; se refera la faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri, care implică latura cognitivă, elemente afectiv-emoţionale, psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare.

Fiecare dintre noi are o capacitate de a învăţa în diferite moduri. Pentru a determina ce stil de învăţare avem, trebuie observam modul in care invăţăm ceva nou.

A vorbi despre stilurile de învăţare, despre modurile diferite de a cunoaşte, despre diferenţele între cei care învaţă poate este mai puţin important decât strategiile efective adecvate fiecărui stil de învăţare şi materialele de învăţare specifice folosite. Specialiştii subliniază rolul deosebit pe care îl joacă cadrele didactice, contribuţia acestora „în meseria de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe” adaptată nevoilor, intereselor, calităţilor personale, aspiraţiilor, stilului de învăţare identificat.

Wyman P., considera ca pentru a pentru facilita învăţarea este necesar sa se inteleaga preferinţele specifice stilului personal de învăţare si sa se conştientizeze care stil de învăţare creează cea mai eficientă cale de a înţelege şi de a ţine minte ceea ce alegem şi decidem să învăţăm.

Invatarea şcolară este marcată de diferente individuale, de stiluri diferite în care elevii invată. Există o mare varietate de astfel de stiluri. Elevi diferiti invată în moduri diferite. Fiecare are modul lui preferat de a invăta; fiecare parcurge o situatie de invătare în maniera sa personală; fiecare reactionează în felul lui în fata unei sarcini de invătare; fiecare se angajează in chip personal în solutionarea problemei; fiecare are sensibilitatea lui la anumite lucruri şi ritmul propriu de invătare; fiecare îşi elaborează un stil de a gândi, de a memoriza etc. Elevi diferiti se folosesc de stiluri diferite. In activitatea lor de invătare independentă, ca şi în activitatea din clasă, ei folosesc pe cont propriu asemenea stiluri. De exemplu, unii elevi invată mai bine un continut extrem de structurat, de secvential, altii, dimpotrivă, principii generale; unii pot invăta cantităti mari de detalii, chiar de mare finete, in timp ce altii - aspectele globale, de sinteză etc.

Important este că asemenea diferente individuale stabile în maniera de a invăta afectează ritmurile şi calitatea invătarii şi, mai ales, determină optiunea pentru o strategie sau alta de invătare — ca mod propriu şi personal de a aborda o situatie de invătare. Stilurile au o valoare strategică, in sensul că stiluri diferite generează ipoteze de actiune diferite, sugerează proceduri de invătare diferite. Astfel, unul şi acelaşi stil lasă posibilitatea de a se opera cu mai multe strategii, ceea ce creează posibilităti sporite de adaptare la sarcina de invătare dată. Din acest punct de vedere, elevii trebuie ajutati să conştientizeze stilurile lor cognitive sau de invaţare şi incurajati să invete prin propriile lor mijloace, si nuin ultimul rand sa se ofere fiecarui elev tipul de sprijin cel mai potrivit stilului său cognitiv.

Recunoasterea si inţelegerea acestor diferente în stilurile de invătare personale necesita, acceptarea si utilizarea unei mari varietati de metode, procedee, materiale didactice de prezentare a continuturilor noi.

Existenta unor diferente clare si permanente intre stilurile de invatare este un aspect clar evidentiat in psihologia diferentiala. Pornindu-se de la aceste diferente Nelson si Chavais au emis o teorie a stilurilor cognitive de invatare. Aceasta teorie a fost de un real success, fiind stimulata de nevoia de tratare diferentiata a elevilor, dar si de nevoia de individualizare si personalizare a elaborarii unor programe de instruire.

Tipologia stilurilor de invatare (cognitive)

In urma studiilor efectuate de Kolb si nu numai, se pot distinge urmatoarele stiluri cognitive, convertibile in stiluri de invatare:
• auditiv/vizual (sau mixt)/ kinestezic;
• dependent (de campul perceptiv, dependent in gandire de surse, dogmatic, convergent, adaptativ, cumulativ)/independent (de campul perceptiv, independent in gandire, divergent, explorator, analitic, comparativ, critic);
• inclinat spre imagine (cuprindere) generala/imagine focalizata;
• inclinat spre nivelare (a perceptiilor proprii)/accentuare, chiar exagerare, a diferentelor, a contradictiilor;
• de categorizare (conceptualizare) larga/categorizare ingusta;
• interpretare simplificata/multidimensionala;
• ganditor/implicat in real;
• orientat reproductiv (reactiv, conformist, preluator, imitativ, consumator)/orientat productiv (proactiv, creativ);
• holist (tinde sa creeze generalizari si sa stabileasca legaturi intre domenii)/serialist, analitic;
• global (utilizeaza strategii generale de abordare)/analitic (cauta detalii, amanunte);
• teoretic/practic (orientat spre actiune, concepe, proiecteaza, produce, construieste);
• deschis/inchis la nou, la inovatie;
• rigid (dogmatic, nedispus sa faca investigatii atunci cand considera ca a obtinut deja raspunsul corect)/flexibil;
• tolerant/intolerant (pentru experiente neconcludente, nerealiste);
• reflexiv/impulsiv;
• inclinat spre complexitate/simplicitate cognitiva;
• temerar (curajos, isi asuma riscul)/precaut;
• intensiv/extensiv.
Dupa cum se observa, există mai multe stiluri de învăţare. Deşi există variate clasificări ale stilurilor de învăţare, o vom prezenta pe cea mai frecvent întâlnită în literatura de specialitate.

După modalitatea senzorială implicată sunt 3 stiluri de învăţare de bază:
• vizual;
• auditiv;
• tactil-kinestezic.
Atunci când învăţăm, depindem de modalităţile senzoriale implicate în procesarea informaţiilor. Pentru stilul de învăţare auditiv, „inputul” este valoros, pe când pentru celelalte două, combinaţia tuturor. Fiecare persoană are un mod primar de a învăţa.

Stilul de învăţare vizual are următoarele puncte tari:
• - Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc
• - Le plac prezentările şi proiectele vizuale
• - Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi
• - Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd
Stilul de învăţare auditiv prezintă următoarele puncte tari:
• - Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune
• - Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici
• - Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/orale
• - Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud
Stilul de învăţare tactil-kinestezic se remarcă prin punctele tari:
• - Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri)
• - Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi practice
• - Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică)
• - Au o bună coordonare motorie
După eficienţă, învăţarea poate fi:
• receptiv-reproductivă,
• inteligibilă
• creativă ;
După modul de organizare a materialului de invăţat, distingem:
• învăţare programată,
• euristică, algoritmică,
• prin modelare rezolvare de probleme,
• prin descoperire inductivă,
• deductivă analogică
• pe secvenţe operaţionale;
După operaţiile şi mecanismele gândirii implicate în învăţare, deosebim:
• învăţare prin observare,
• imitare,
• prin condiţionare reflexă,
• condiţionare operantă,
• prin descriminare,
• asociere verbală,
• prin identificare;

În funcţie de conţinutul învăţării, adică de ceea ce se învaţă, deosebim:
• învăţarea senzorio-motorie (învăţarea deprinderilor), î
• nvăţarea cognitivă (învăţarea noţiunilor),
• învăţarea afectivă (învăţarea con¬vingerilor, sentimentelor, atitudinilor)
• învăţarea conduitei moral-civice.

Forme de invăţare

Învăţarea spontană, neorganizată din cadrul familiei sau al profesiunilor invăţarea scolară se caracterizează prin aceea că are un caracter sistematic, organizat, este dirijată de către profesor, se realizează cu ajutorul unor metode şi tehnici eficiente de învăţare respectând principiile didactice şi este supusă feed-back-ului, pe baza verificării şi evaluării permanente a rezultatelor obţinute de elevi, fiind ameliorată prin corectarea greşelilor.

Învăţarea socială constă în insuşirea experienţei social-istorice de către tânăra generaţie, în scopul formării comportamentului social. Există de fapt, două forme mari de învăţare în care se încadrează toate tipurile analizate mai sus: spontană şi sistematică.

In concluzie, nu se fac aprecieri daca un stil de invatare este mai bun decat altul. Principalul este ca fiecare elev tinde sa-si formeze, cu timpul, un stil propriu de invatare, si pe care, practicându-1 sistematic, se va gasi intr-o situatie confortabila.

Profesorul trebuie sa evalueze corect diferite stiluri de invatare si sa elaboreze lectii care sa se adreseze acestor stiluri; sa permita fiecarui copil sa invete folosind stilul sau specific. De exemplu, „copilul reflexiv nu trebuie facut sa se simta prost pentru ca este mai incet decat colegul sau, mai impulsiv”.De asemenea, profesorii trebuie sa stie ca stilul de invatare se intareste prin practicarea unor tehnici sau strategii de invarare specifice fiecarui stil.


This page:





Help/FAQ | Terms | Imprint
Home People Pictures Videos Sites Blogs Chat
Top