Traim vremuri de criza.Simtim pe zi ce trece cum ne instrainam de harul dragostei divine.Stam multi dintre n0i,amortiti sub plapuma nepasarii si a multumirii de sine,lasand in grija Lui Dumnezeu orice iesire spre taramuri calde si ins0rite.Ne trezim asteptand o implinire a vremii,care a venit demult,si care acum ne asteapta pe n0i sa o intelegem cu adevarat.Solutia Lui Dumnezeu,insa pare prea simpla pt mintile n0astre s0fisticate,gata sa lupte,sa argumenteze...
Sa zdrobeasca cu palosul intelepciunii orice adversar.
Vorbim despre dragoste si asteptam ca altii sa ne iubeasca.Vorbim despre unitate si asteptam ca altii sa fie de ac0rd cu ideile n0astre.Vorbim despre blandete si asteptam ca altii sa taca!Vorbim in zadar.Mai bine este sa tacem si sa ne prosternem la cruce.Dumnezeu este acolo.Tacut.Simplu.Umil.El a venit sa ne arate lectia jertfirii de sine.LECTIA IUBIRII.
O lectie la care suntem mereu corigenti...
31 decembrie 2006
