E greu
E greu a rade...
Cand ochii sunt plansi
Cand ultima speranta
Din viata ti s-a stins
.............
Renunt, revin si uite asa
Ma chinuiesc intr-una
De-ar fi sa mor sau sa traiesc
Simt ca imi e tot una
O simpla evadare
M-usuc de dorul tau si nimeni nu m-ajuta,
Am cam zece ganduri,si brusc devin o suta,
Ma plimb,citesc,visez si azi,
astept ca-n brate din nou sa-mi cazi...
Sa vi cu flori,cu lumanari,parfumate si senine
Ca sa te regasesc
Plang de dorul tau si nu ma pot opri...
As vrea sa te ating,sa te pot privi,
Sa-ti tin mainile-n palma-mi,sa le incalzesc usor
Declaratie - poezie
Mi-am imaginat iubirea in mii si mii de feluri .Am visat-o,am dorit-o,am idealizat-o.Am asteptat-o cu emotie si infrigurare iar cand am intalnit-o, nu am stiut sa o recunosc. Nu am stiut ca visul meu se afla chiar langa mine si ca era suficient sa intind mana pentru a-l atinge. Mi-e dor sa iti privesc ochii,sa ma cufund in imensitatea si profunzimea lor.Doar ei mi-ar putea spune unde ma aflu si incotro ma indrept. Doar ei m-ar putea calauzi prin ploaie si intuneric.
Framântare
Când dimineata învinge al noptii greu
chinuitul meu suflet te cheama mereu
si-mi vine s-alerg într-un gând nebun
sa te caut, sa te gasesc si sa-ti spun:
"A zilei lumina nu o preamaresc!
O, daca-ai intelege cât de mult te iubesc"
Pentru ce sa te gasesc prea târziu
când schimbase-va ziua în pamântiu?
Sa fi chiar tu cea care nu stii
cât de mult vreau eu a te iubi?
Nu vrei s-asteptam împreuna eternele zori?
Nu vrei împreuna-uniti sa fim rapiti peste nori?
Opreasca-se clipa împreuna de-om fi
Vreau sa luam dragostea noastra si-n vesnicii!
Când arhangelul va aduce sfârsitul
ramâne-va pentru noi infinitul
ca sa cunoastem, etern si deplin
prin dragostea noastra, misterul ascuns in divin.
Vino împreuna sa cucerim înaltul
Vino sa urcam dintr-un cer în altul
Eu sa ma nasc pentru tine in fiece zi:
uita durerea de ieri, nu va mai fi.
Da, te iubesc frumoasa mea si te voi iubi
atata timp cât voi trai!
Nu ma lasa prada chinului nebun:
vreau sa ramân lânga tine pe veci, de-acum!
Sa fi chiar tu cea care nu stii
cât de mult vreau eu a te iubi?
Declar pe propria raspundere ca te iubesc. In viata asta sunt raspunzatoare pentru propriile fapte, pentru fiinta asta a mea, pentru greseli, pentru propriile defecte si negresit pentru dragostea ce ti-o port. Sunt datoar sa iubesc.Sunt datoar sa te ascult, sa te privesc, sa te inteleg, sa te mangai si sa te iubesc.Pentru ca tu ti-ai ascultat inimioara si ai facut ce-a comandat ea, eu sunt datoar sa ii satisfac dorintele si sa o implinesc prin iubire. Suntem datori sa implinim doua suflete. Suntem responsabili pentru inimile care ni s-au dat si evident pentru nebunia asta, numita dragoste, suntem datori sa luptam. Si ce daca e o nebunie, suntem datori sa mangaiem, sa alinam si sa vindecam... si daca inima mea cedeaza sub mangaierea ta si sufletul meu se inchina acestor suferinti ma voi pleca in fata EI, a dragostei si-ti dovedesc ca te iubesc.
